la psihologie cine imi poate comenta si mie din propia perspectiva: "nu am nicio obligatie sa fiu asa cum cred alti ca ar trebui sa fiu. e greseala lor nu a mea."
Utilizator anonim:
Asa cum ti-a zis si Pricoppatricia tie ti s-a cerut o parere proprie.Oricat de multe si bune raspunsuri vei primi va trebui,cel mai probabil,sa argumentezi.Ori acest lucru va fi greu de facut pentru ca raspunsul "obtinut" nu a fost prin propria-ti gandire logica.
si din nou am nevoie pe langa parerea mea si prerea altor persoane pentru a compara sau asemana pe cat posibil raspunsurile
Pentru a incerca sa-ti fac o parere asupra a ceea ce ti se cere iti spun urmatoarele: Imaginea de sine este de 3 feluri. 1-Cum crezi tu ca esti si cum crezi ca esti perceputa; 2-Cum cred ceilalti ca esti si cum te percep; 3-Cum esti in realitate (din punct de vedere obiectiv si cam idealist).Acum depinde de fiecare pe care dintre acestea 3 il considera mai important si in ce ordine le pune.
Este usor sa "dezamagesti" asteptarile altora tocmai pentru ca sunt asteptarile lor.Nu ai nicio obligatie in a te conforma asteptarilor,fie ele si a majoritatii.Daca ne-am alinia toti asteptarilor nu am fi decat niste copii ale unei matrice unice.Nu am mai fi Indivizi.Nu ar mai aparea genii,nu ar mai modela nimeni istoria lumii.Ar fi o "evolutie" banala,trista,liniara....sau chiar deloc.
Tocmai de aceea trebuie sa fii incurajata sa fii tu insati,indiferent de drumul pe care il alegi.Numai ca multi dintre contemporanii nostri sunt cam limitati in gandire si vor sa te oblige sa te conformezi sau sa urmezi consecintele (excludere,condamnare,batjocura,...etc.)
De aici se poate porni spre o alta discutie,mult mai elaborata,despre ceea ce inseamna "bine" si "rau".Are legatura cu acea conformare la standardele pe care le-au creat altii si le-au numit morala si refuza cu incapatanare sa observe ca si acestea trebuie modificate din cand in cand.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
,,Nu am nicio obligatie sa fiu asa cum cred alti ca ar trebui sa fiu.E greseala lor nu a mea.''Normele sociale pe care anumite categorii ''si le asuma'' sau le impun sunt niste aspecte ce nu au nicio concordanta cu realitate, caci, psihologic vorbind, temperamentul este o mostenie genetica, diferita de la om la om, personalitatea are o probabilitate de 1 la 10/individ sa prezinte anumite seturi de caracteristici asemnatoare, cat despre atitudini putem spune ca sunt complet influentate de experientele anterioare din viata.
Datorita diferentierilor dintre noi ar putea exista o problema la incapabilitatea anumitor tipuri de persoane la adaptarea in viata sociala, dar teoretic vorbind omul este un animal social, fara doar si poate nu putem exclude viata sociala din el. Nevoia omului de a socializa vine in aceeasi idee cu nevoia omului de a se adapta, la situatii, oameni si implicit la orice il inconjoara.
Omul de la mama natura este un animal, social, adaptabil si empatic, nevoile omulu de a socializa si implict empatiza fiind in legatura cu nevoia de a se adapta la persoane, la emotiile lor, la personalitatea lor si implicit la tot ce ii inconjoara pe acestia. Nevoia de adaptabilitate desi predomina in orice individ exista categorii ce prezinta anumite inclinatii mai mari de a se adapta, acestea depizand mai mult de factori genetici, grupa de sange, factori culturi, intelectuali, de mediu...
''Problema'' individului ce nu doreste a se adapta la o persoana, nu este intocmai o problema, caci teoretic in procesul de adaptare intervine si id-ul ( ''partea negativa'' a egoului, orgoliul) care intra in lupta cu informatiile actuale si implicit identitatea actuala a respectivei persoane, conflictul evident va duce la o respingere in adaptarea fata de respectiva persoana. Acest fapt va avea implicit rezultate in comunicarea directa si indirecta, dorind schimbarea individului la un alt tip de invidivid care se potriveste din ce in ce mai mult cu identitatea proprie (identitatea noastra), putand sa spunem ca tot acest act este unul egoist.
Omul trebuie sa isi urmeze calea, unde simte ca-l duce inima, dar si ratiunea si sa lase in spate sau sa priveasca cu mare scepticism parerile celorlalti.
Datorita diferentierilor dintre noi ar putea exista o problema la incapabilitatea anumitor tipuri de persoane la adaptarea in viata sociala, dar teoretic vorbind omul este un animal social, fara doar si poate nu putem exclude viata sociala din el. Nevoia omului de a socializa vine in aceeasi idee cu nevoia omului de a se adapta, la situatii, oameni si implicit la orice il inconjoara.
Omul de la mama natura este un animal, social, adaptabil si empatic, nevoile omulu de a socializa si implict empatiza fiind in legatura cu nevoia de a se adapta la persoane, la emotiile lor, la personalitatea lor si implicit la tot ce ii inconjoara pe acestia. Nevoia de adaptabilitate desi predomina in orice individ exista categorii ce prezinta anumite inclinatii mai mari de a se adapta, acestea depizand mai mult de factori genetici, grupa de sange, factori culturi, intelectuali, de mediu...
''Problema'' individului ce nu doreste a se adapta la o persoana, nu este intocmai o problema, caci teoretic in procesul de adaptare intervine si id-ul ( ''partea negativa'' a egoului, orgoliul) care intra in lupta cu informatiile actuale si implicit identitatea actuala a respectivei persoane, conflictul evident va duce la o respingere in adaptarea fata de respectiva persoana. Acest fapt va avea implicit rezultate in comunicarea directa si indirecta, dorind schimbarea individului la un alt tip de invidivid care se potriveste din ce in ce mai mult cu identitatea proprie (identitatea noastra), putand sa spunem ca tot acest act este unul egoist.
Omul trebuie sa isi urmeze calea, unde simte ca-l duce inima, dar si ratiunea si sa lase in spate sau sa priveasca cu mare scepticism parerile celorlalti.
Alte întrebări interesante
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Geografie,
10 ani în urmă
Istorie,
10 ani în urmă
Matematică,
10 ani în urmă