la vita e bella 1997 de roberto benigni rezumat pls am nevoie
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
La vita e bella a aşteptat destul de mult într-o listă din ciornele mele până a fi vizionat, dar nu din cauză că nu ar fi fost destul de bun, ci pentru că am aşteptat momentul oportun. Şi momentul a venit săptămâna trecută, când l-am găsit pe lista 101 filme motivaţionale şi mi-am spus: ’’A venit timpul să-l vizionez.’’ Tind să cred că am făcut alegerea potrivită. Nu ştiu dacă m-ar fi ajutat acum aproximativ un an, dacă aş fi văzut adevărata latură a filmului şi dacă aş fi plâns la fel de mult. Uneori e ’’mai bine mai târziu decât prea devreme.’’
Filmul spune povestea lui Guido (Roberto Benigni), personaj ce m-a făcut să zâmbesc încă de la începutul filmul, un om carismatic, cu o privire inocentă, ce doreşte să-şi deschidă o librărie. Pleacă în Arezzo, un orăşel din Toscana, ignorând antisemitismul manifestat de regimul fascist, împreună cu prietenul său poet, Feruccio (Sergio Bustric).
Aici se îndrăgosteşte de Dora, o profesoară încântătoare, pe care reuşeşte să o cucerească prin nişte tertipuri amuzante, dar în acelaşi timp bizare. Înainte de o cuceri, Dora e ’’răpită’’ de Guido şi calul evreu de la propria sa nuntă. , După şapte ani, Guido şi Dora sunt căsătoriţi şi au un copilaş pe nume Giosue. Are propria sa librărie şi e fericit alături de cei dragi. Situaţia din ce în ce mai rea face ca, într-o zi, Guido şi Giosue să fie luaţi şi duşi într-un lagăr de concentrare. Nevrând să-i părăsească, Dora cere să fie luată.
În lagăr, Guido e obligat să transforme chinul şi suferinţa într-un joc frumos, în care câştigătorul va primi ’’un tanc adevărat’’.
’’Trebuie să stai ascuns aici pentru a nu fi descalificaţi’’, ’’Nu cere mâncare ca să nu ne scadă puncte.’’ ’’Nu fă asta… pentru a nu pierde.’’ , Guido emoţionează la cote trecute de limită. Pur şi simplu nu mă puteam opri din plâns din două motive:
1.curajul cu care Guido poate să suporte teroarea şi de a-l face pe Giosue să creadă ceea ce-i spune;
2.nu ştiu dacă există un adjectiv pentru a-i caracteriza pe nazişti. Dora vorbeşte cu alte femei şi le spune ’’Măcar e bine că pe copii şi pe bătrâni nu-i pune la treabă.’’ Iar răspunsul femeii mă sperie mă înfricoşează ’’Pe ei îi cheamă la duş în camera de gazare.’’ Copii mici, nevinovaţi, să fie omorâţi.
1000 de puncte până la plecare. Încă puţin şi ating scorul maxim. Dar numai Giosue reuşeşte.
Guido e întruchiparea tatălui perfect, a salvatorului.
Finalul este, de asemenea trist, dar vă las să-l descoperiţi.
Explicație: ai de scris :))