Lasa-ti lumea...de Mihai Eminescu
Repere de interpretare
VA ROG!!!!
Răspunsuri la întrebare
În ciuda simplității aparente a poeziei, din text se degajă o vrajă aparte.Această impresie are mai multe surse.O primă sursă ar fi muzicalitatea interioară, dată de folosirea ici-colo a unor cuvinte al căror sens conține sugestii muzicale. Identificăm astfel, substantivul „glas" în strofa a treia, verbele „foşnească” și „sune” în strofa a patra. Altă sursă a impresiei de vrajă pe care o produce textul este plasticitatea imaginilor. Eminescu reușește prin cuvinte să evoce în mintea noastră un tablou al naturii de o forţă vizuală deosebită. Poezia începe cu imaginea cromatică a lacului albastru încărcat de nuferi galbeni și brăzdat fin de cercuri albe. Avem apoi imaginea visătoare a îndrăgostitului care trece îngândurat de-a lungul malurilor. Urmează imaginea celor doi tineri plimbându-se cu barca sub lumina lunii. În sfârșit, imaginea finală îl surprinde din nou pe îndrăgostit singur şi trist pe malul lacului albastru. Întreg tabloul se prezintă cu claritate imaginației cititorului.Dar tabloul nu are doar imagini vizuale, ci și auditive. Aceasta e a treia sursă a impresiei de vrajă pe care o emană textul lui Eminescu: îmbinarea imaginilor vizuale cu cele sonore. Astfel, plimbarea imaginară a îndrăgostiţilor cu barca este acompaniată de muzica naturii: se aude „glas de ape” și foșnetul lin al vântului în trestii.Impresia de farmec e dată și de armonia care există între cei doi îndrăgostiți. Bărbatul este un visător care se preumblă pe malul lacului. Femeia, la rândul ei, apare, ca o zână a pădurii, dintre trestii. Se potrivesc. El are un suflet sensibil, îşi imaginează o scenă romantică, apoi, aceasta nerealizându-se,suspină și suferă. Ea e delicată și fragilă, se cuibărește tandră la pieptul lui („,să-mi cadă lin pe piept"). Se potrivesc. Amândoi sunt de acord să plutească la nesfârșit împreună, singuri, departe de oameni, pe apele lacului: „Și să scap din mână cârmași lopețile să-mi scape..."În sfârşit, impresia de vrajă degajată de poezie se datorează şi atmosferei generate de frumusețea cadrului natural. Este frumoasă imaginea lacului albastru încărcat cu nuferi galbeni. Este frumoasă luna, este frumos foșnetul lin al vântului, este frumos susurul apei. Natura este frumoasă, de aici farmecul poeziei.Prin urmare, muzicalitatea interioară a versurilor, plasticitatea imaginilor, îmbinarea imaginilor vizuale cu cele auditive, armonia dintre cei doi îndrăgostiţi şi frumusețea naturii concură, toate, la producerea unei impresii de vrajă aparte.