Question

Mă ajuta careva cu caracterizarea lui Mihai Eminescu din opera In Nirvana de I.L.Caragiale? Fragmentul din manual! Va rog dau coroana și inima !

Answer 1

  În fragmentul "În Nirvana" de Ion Luca Caragiale, sunt conturate trăsăturile fizice și morale ale poetului Mihai Eminescu, din viziunea naratorului- autor.

  Trăsăturile morale care reies din text sunt: (trăsături de caracter)

"ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru" - profunzime, sensibilitate

"Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de șaptesprezece ani! Ce entuziasm! Ce veselie!" - denotă cunoașterea avansată a filosofiei, inteligență etc., care îl impresionează pe autor

"Era un copil minunat." - înzestrat cu multe calități, un geniu

"mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încîntat." - pasiune pentru un anumit domeniu

"fii bun și arată-mi și mie o poezie de dumneata" - sensibilitate, care reiese din scrierea poeziilor

" o bucată dedicată unei actrițe de care el era foarte înamorat" - creativitate dată de dragostea, admirația pentru actriță

"era vorba de strălucirea și bogățiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată" - o mască a poetului, care-și descrie, astfel, sentimentele în mod indirect

"era de astă dată tăcut și posomorît" - tristețe, cauzată de lipsa aprecierii din partea actriței

"vorbea foarte puțin și contradicția îl irita" - nervozitate, apatie

"În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoșteam." - respingere

"A plecat să se culce devreme" - supărare, nevoia de izolare

"Se dusese acuma supărarea, ba era chiar mai vesel ca alaltăieri." - entuziasm, supărarea trecând repede datorită vârstei fragede

"Am petrecut toată ziua rîzînd, mi-a vorbit despre India antică, despre daci, despre Ștefan cel Mare, și mi-a cîntat doina." - voioșie, acesta având o perspectivă pozitivă, chiar dacă sentimentele i-au fost rănite

  Trăsăturile fizice care reies din text sunt: (trăsături ale aspectului fizic)

"Tânărul sosi"

"Era o frumusețe!"

"figură clasică"

"plete mari negre"

"frunte înaltă și senină"

"niște ochi mari"

"un zîmbet blînd și adînc melancolic"

"Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare."

_________________________________________ _ _ _

   Fragmentul "În Nirvana" de Ion Luca Caragiale este un text care invocă prietenia strânsă și frumoasă dintre autor și poetul Mihai Eminescu. Acest text a fost publicat după moartea marelui poet, fiind o formă de apreciere nemăsurată din partea prietenului său dramaturg.

    Textul dat cuprinde un moment din viața celor doi, de la începutul prieteniei lor și relatarea faptelor la persoana I de către un narator personaj, oferă textului o notă subiectivă și o amprentă afectivă.  Astfel, marele poet este privit din perspectiva dramaturgului.

     Mirarea pe care o naște prezența fizică a lui Eminescu este descrisă cu lux de amănunte, conturându-se trăsăturile fizice ale acestuia. Prima impresie dată este tinerețea, prin imaginea motorie "Tânărul sosi" și frumusețea sa incontestabilă marcată de exclamația naratorului: "Era o frumusețe!". Autorul continuă descrierea fizică, Eminescu având "o figură clasică", "plete mari negre", "frunte înaltă și senină" și "ochi mari". Cea mai plastică imagine oferită de Caragiale pentru aspectul fizic al prietenului său este asemănarea cu un "sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană", acesta fiind asemenea unui înger care are multe de pătimit în viață, "un copil predestinat durerii", dar care emană noblețe și profunzime.

      Trăsăturile fizice se îmbină armonios cu cele morale, oferindu-i chipului său nu doar contur, ci și trăire, poetul având "un zîmbet blînd și adînc melancolic".  Metafora "ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru"  marchează latura curioasă și profundă a poetului. Cunoașterea filosofiei și a literaturii germane în care îl inițiază și pe Caragiale, îi oferă imaginea unui băiat cult, maturizat devreme și pasionat. Scrierea poeziilor denotă sensibilitate și creativitate, în text fiind expusă povestea de dragoste fulgerătoare a poetului față de o actriță. În poezia adresată ei, Eminescu își ilustrează o mască personală - "era vorba de strălucirea și bogățiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată". După ce el și poezia sa sunt tratate cu indiferență față de actriță, poetul devine apatic, nervos, "tăcut și posomorît", sentimentele sale fiindu-i rănite. Simte nevoia de izolare, îi respinge prietenului său încercările de a-l ajuta și se retrage, culcându-se. Caragiale observă poate una dintre cele mai deosebite trăsături ale poetului, voioșia, a doua zi acesta fiind "chiar mai vesel ca alaltăieri". Dispoziția schimbătoare este dată și de vârsta fragedă, de șaptesprezece ani, dar și de felul lui pozitiv de a privi lucrurile.

        Așadar, portretul poetului este conturat într-o manieră plastică de Caragiale, care își arată adesea în text surprinderea pentru geniul eminescian.