Ma ajuta cineva cu o cumpunere narativa "Inpreajma Vanatorului"
Utilizator anonim:
Bună seara! Titlul este fix?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
În preajma vânătorului
Zi de iarnă pustie. Omătul s-a scurs în gura lacomă a pământului negru şi uscat de ger, de vânt.
La gura sobei se află copii veseli ce-noată prin vorbele lui nea Vasile,vânător bătrân, cu amintiri mai vechi decât zâmbetul îndrăzneţ de dinainte sa.
Şi-ncepe uşor ca-n poveste. Era pe la sfârşitul verii, era un august ajuns pe ultimă zi, era blând şi frumos ca şi voi, copii! Atunci şi eu eram un pic mai mare ca voi, împlinisem proaspeţi optsprezece anişori. Şi-am plecat întâia dată-n pădure cu ... arma. Eram vreo trei: doi flăcăi şi-o băiată, tineri veseli şi senini ca şi cerul de-atunci din zi de august ajuns la sfârşit.
Ehei, ne-am dus până la poalele pădurii c-o maşină veche ca şi eu, cel de azi, apoi urcuşul a fost în pas tânăr şi-apăsat. Arma pe umăr era, vorba pe buze şi zâmbetul revărsa peste noi.
Soarele ne mângâia, invitându-ne la loc de popas. Aşa a început întâia pândă de mistreţ. Abia respiram ... şi foşnet destul, încarc şi ... nu !!! au răsunat cerurile şi totul s-a-nfiorat. Băiata, bat-o vina, a lăsat sunetul zărilor, căci dihania aşteptată era pui firav de căprioară ...
Atunci m-am supărat; şi ea, promiţând că nu mai vine şi ... greşeală am făcut ... ehei, dar aceasta-i altă poveste...
Şi din înaltul cerului a-nceput să curgă uşor, fulgi mari de nea curată, prea curată aşa ca şi sufletele de copii. Şi omătul împânzea cu albul ei lăcomia neagră a pământului zdrobit de imensitatea lăcomiei fiecăruia din noi.
Zi de iarnă pustie. Omătul s-a scurs în gura lacomă a pământului negru şi uscat de ger, de vânt.
La gura sobei se află copii veseli ce-noată prin vorbele lui nea Vasile,vânător bătrân, cu amintiri mai vechi decât zâmbetul îndrăzneţ de dinainte sa.
Şi-ncepe uşor ca-n poveste. Era pe la sfârşitul verii, era un august ajuns pe ultimă zi, era blând şi frumos ca şi voi, copii! Atunci şi eu eram un pic mai mare ca voi, împlinisem proaspeţi optsprezece anişori. Şi-am plecat întâia dată-n pădure cu ... arma. Eram vreo trei: doi flăcăi şi-o băiată, tineri veseli şi senini ca şi cerul de-atunci din zi de august ajuns la sfârşit.
Ehei, ne-am dus până la poalele pădurii c-o maşină veche ca şi eu, cel de azi, apoi urcuşul a fost în pas tânăr şi-apăsat. Arma pe umăr era, vorba pe buze şi zâmbetul revărsa peste noi.
Soarele ne mângâia, invitându-ne la loc de popas. Aşa a început întâia pândă de mistreţ. Abia respiram ... şi foşnet destul, încarc şi ... nu !!! au răsunat cerurile şi totul s-a-nfiorat. Băiata, bat-o vina, a lăsat sunetul zărilor, căci dihania aşteptată era pui firav de căprioară ...
Atunci m-am supărat; şi ea, promiţând că nu mai vine şi ... greşeală am făcut ... ehei, dar aceasta-i altă poveste...
Şi din înaltul cerului a-nceput să curgă uşor, fulgi mari de nea curată, prea curată aşa ca şi sufletele de copii. Şi omătul împânzea cu albul ei lăcomia neagră a pământului zdrobit de imensitatea lăcomiei fiecăruia din noi.
Alte întrebări interesante
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Chimie,
9 ani în urmă
Istorie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă