Question

Mă ajută cineva cu traducerea textului ?

Answer 1

Stiinta a invatat multe de la provocarile expeditiilor polare. De exemplu, acum cunoastem mult mai multe despre efectele conditiilor polare asupra creierului si corpului unei persoane.
La inceput, exploratorii adesea inebuneau. O cauza pentru aceasta nebunie a fost descoperita mai tarziu: atunci cand oamenii nu sunt obisnuiti sa traiasca la temperaturi extreme de scazute, corpurile lor folosesc mult energie pentru a-i incalzi si asta goleste corpul de vitamine. Creierul, fara vitamine, nu poate lucra normal, cel putin pana ce corpul se acomodeaza cu frigul. Dupa o anumita perioada de timp, corul se adapteaza singur la noul mediu si face tot ce poate cu vitaminele pe care le are.
Timpul petrecut in intuneric total are de asemenea efect negativ asupra creierului. Iarna in regiunile polare este caracterizata de noapte permanenta si dureaza cateva luni. Oamenii nu sunt obisnuiti sa petreaca perioade lungi de timp  in intuneric. In zonele din latitudinile lordice, oamenii sufera de depresie in timpul lunilor intunecate de iarna. Acum stim ca aceasta depresie - cunoscuta ca si SAD (Tulburare afectiva sezoniera) - poate fi redusa prin folosirea de lampi solare.
Temperaturile scazute pot face orice parte a corpului sa inghete. Aceasta afectiune se numeste degeratura. Chiar daca organismul se obisnuieste sa functioneze la temperaturi scazute, exista pericolul degeraturilor daca temperatura scade sub punctul de inghet. In zilele noastre, exploratorii polari au la ei medicamente pentru circulatia sangelui si dezghetarea lenta a partilor afectate.
O alta afectiune obisnuita este raul de inaltime. Gheata are uneori o grosime mai mare de trei kilometri, ceea ce face Antarctica una dintre cele mai inalte locuri din lume. La acea inaltime oxigenul este scazut, asa ca durerile de cap, voma si deshidratarea - simptomele raului de inaltime - sunt ceva obisnuit. Dupa aprosimativ un an la inatlimi ridicate, organismul se obisnuieste cu oxigenul scazut din aer. Compenseaza prin stocarea de mai mult oxigen in sange.