Question

Ma ajuta cineva sa imi fac o parare despre cartea Jocul de smarald de Ioan Petre Culianu cum ar fi sa imi spuna esentialu ,rezumatul,niste opinii proprii (adica de ce ai citit aceasta carte , ce asteptari ai avut, ce te-a impresionat ?

Answer 1

Acțiunea este plasată în anul 1494. Thomas Anglicus, un erudit englez, vine în Florența pentru a-și vizita câțiva prieteni. Acolo, lucrurile nu stau prea bine. Florența este divizată în două tabere

in această Florență tensionată, are loc un șir de crime, „crime constituite într-o secvență astrologică, toate legate de tabloul lui Sandro Botticelli, Primăvara…”, ca să citez din descrierea lui Culianu.

personajele sunt și ele savuroase. Astfel, unele dintre ele sunt reale, precum filozoful Marsilio Ficino, conducătorul Academiei florentine. Filozoful florentin nu a fost o persoană impozantă. Se știe că era bâlbâit, cocoșat și depresiv. Se considera o fire saturniană, și încerca să combată depresia printr-un regim frugal de viață. În paranteză fie spus, noțiunea de geniu, atât de dragă romanticilor, îi aparține

Un alt personaj savuros, deși episodic, este și Smeralda Vespucci, femeie bogată, inteligentă și emancipată, rudă, pare-se, a vestitului Amerigo Vespucci. În cadrul unui banchet, luându-se la întrecere cu alt personaj hâtru, doctorul d’Altavilla, recită un interesant sonet despre iubire.

n Eros și magie…, Culianu explică concepția renascentistă a „îndrăgostirii”. Este vorba despre un proces complex ce are în centru noțiunea de fantasmă, adică imaginea celui iubit. Astfel, dacă privești pe cineva pe care ți-l dorești, de care ești îndrăgostit, se produce o fantasmă – imaginea celui dorit –, fantasmă care ajunge la inimă și poate degenera în infecție sanguină. Această fantasmă acaparează cu totul, în cele din urmă, sufletul celui care iubește. În atare situație, sufletul, dominat de fantasma celui iubit, nu-i mai aparține îndrăgostitului, ci s-a transformat în obiectul iubirii sale. Soluția ar fi ca și cel iubit să găzduiască în sufletul său imaginea, fantasma, celui care îl iubește.

1oan Petru Culianu se dovedește și prin conceperea acestui duel renascentist între versificatori un foarte bun cunoscător al perioadei renascentiste.