ma ajutati le aceste 2 ex?
1. reciteste cu atentie textul "piatra pitigoiului" si selecteaza cate 3 exemple de substantive:
a) propii:
b) comune, gen fem., nr, plural:
c)comun, genul neutru, numarul singlural
d) comun, gen masc. , nr. plural
2. analizeaza substantivele la nr. plural din enuntul de mai jos.
"stolul a zburat, iar toma l-a urmarit cu lacrimi in ochi"
dau coroana!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
______
1. Câte 3 exemple de substantive:
a) proprii: Giurgiu, Argeș, Bacău, Severin, Dunăre, Egipt;
b) comune, gen feminin, nr. plural: găurile, cireșe, mâinile, pietre, vorbele;
c) comune, genul neutru, nr. singular: castel, coș, basmul;
d) comune, gen masculin, nr. plural: ciorapilor, copiilor, ochii, corbilor.
2. Analiza substantivelor la nr. plural din:
„Stolul a zburat, iar Toma l-a urmărit cu lacrimi în ochi.”
cu lacrimi = circumstanțial de mod exprimat prin substantiv comun, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, nearticulat, precedat de prepoziția „cu”;
în ochi = circumstanțial de loc exprimat prin substantiv comun, genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ, nearticulat, precedat de prepoziția „în”.
Explicație:
______
Exemplele de substantive de la ex. 1 au fost selectate din primele paragrafe ale basmului „Piatra pițigoiului”, de Tudor Arghezi:
„Ne-am căznit, doi copii, o mamă şi un om, să vă facem o povestire. Dacă o fi bună, nu-i vina noastră, iar dacă o fi proastă, o să ne silim altă dată mai mult. Basmul a ieşit din colaborarea tuturora: mama punea fire de bumbacuri în găurile ciorapilor copiilor, băiatul clădea un castel din pietre dreptunghiulare, iar fetiţa împletea pe un schelet de sârmă fire de papură văpsite, ca să iasă din degetele-i cuminţi şi mici un coş, în care să puie la vară patru cireşe. Şi cum lucrau mâinile, mergea şi gura şi se croia povestirea...
Basmul începe, ca toate basmele, cu vorbele: „A fost odată”, pentru că tot ce se întâmplă din lumea basmelor, s-a petrecut odată, adică pe vremuri, şi nu se mai poate petrece încă o dată.
A fost o toamnă dulce şi lungă, cum - nu e vorba - au mai fost şi altele, însă nu la fel în totul şi întocmai ca toamna aceea. Pasările călătoare, berze cu aripile mari, rândunele mici şi alte soiuri de săgeţi zburătoare, cu ciocul cât chibritul sau cât creionul sau cât nuiaua, ajunseseră cu bine în ţara caldă, unde aveau să trăiască până ce trecea gerul şi se topea zăpada de la noi. Pasările de la Giurgiu aşteptaseră păsările din Argeş, de la Bacău şi Severin, şi după ce se adunară toate, au trecut în nori de stoluri către miazăzi, peste Dunăre, peste Sfântul Munte şi peste Mare, în Egipt, şi mai jos, în nisipurile frământate de vânturi, prin care umblă de mii de ani stafiile de piatră.
Văzând că încep să îmbătrânească şi că unele din ele nu o să mai aibă puterea să se întoarcă de două ori înapoi, păsările au ţinut sfat laolaltă şi s-au hotărât să zidească un palat.
În timpul cuvenit, toate păsările aduseră câte ceva şi răspândindu-se de trei ori pe întinsul lumii, ele grămădiră, dumicat cu dumicat, purtat în cioc, cea mai mare cetate din lume, cu bolţi şi încăperi şi cu o turlă la mijloc. În turlă fu pus paznic un vultur negru, cu o sută de ajutoare, o sută de ciori. Vulturul stă în fereastră sau pe vârful turlei, iar pe creştetele învelitorilor mai joase, în colţurile palatului depărtate, vegheau ochii de oţel ai corbilor, armaţi cu ciocuri gata de luptă şi cu gheare din acelaşi metal.”
#copaceibrainly