Question

ma ajutati si pe mine cu o compunere cu titlul chemarea padurii , va rog frumos :)

Answer 1

Vad ca esti la gimnaziu. Aici depinde de imaginatia fiecaruia si de ce ti se cere. Iti recomand sa o iei pe a mea ca un exemplu si sa faci tu alta. Nu am mai facut o astfel de compunere de ani de zile. Sper sa ma fii descurcat cat de cat :-)

Totul s-a petrecut vara trecuta. Dupa orele nesfarsite de cearta cu parintii, m-am vazut obligata sa plec cu ei in vacanta planificata la bunici. Bineinteles ca nu imi doream. Aveam planuri cu prietenii pentru toate cele 3 luni si plus de asta...bunicii traiesc intr-o epoca demult apusa si eu nu puteam supravietuii fara internet si televizor.
Dupa un drum istovitor, am ajuns pe inserat in satul uitat de vreme. A trebuit sa mergem kilometrii intregi pe jos prin padure pentru ca nu exista sosea pana acolo. Bunicii sunt foarte batrani, iar casa in care locuiesc pare sa cada peste ei. Peste tot mirosea a animale si a fan. Drept sa spun, cred ca o saptamana am stat izolata in acea cocioaba si am citi ziarele bunicului din urma cu 30 de ani. Inca putin si plecam pe jos pana acasa.
Intr-o seara am iesit putin pe prispa la aer. Toata lumea dormea si era o tacere apasatoare. Se mai auzea poate un greieras ici-colo.  Padurea  inceapea sa se intinda pe la vreo 10 metrii de poarta casei. Apoi vad printre arborii falnici raze de lumina. Frunzele au inceput sa fosneasca parca sub calcarea vantului. Nu stiu cum am avut puterea, dar asa speriata cum eram, am inceput sa o iau din loc. Nu stiu cat am mers. Oricum imi parea ca foarte mult. Ciudat este ca toate crengile si toate radacinile parca faceau o anumita carare spre acea lumina. Aproape cand sa renunt si sa imi caut drumul inapoi, o oaza de lumina se revarsa si pentru cateva secunde nu am putut vedea nimic. Dar apoi, in fata mea aparu ceva cu totul neasteptat. Toate vietuitoarele padurii dansau in jurul focului. Luna le era martora si totul era scaldat in caldura iubitoare a inceputului de vara. Copacii cantau pe corzile adierii vantului, greierii saltau pe ritmuri vioaie si toate lucrurile negre si urate se cufundau in uitare. Am fost uimita sa vad si copii acolo. Am presupus ca erau copiii satului. La un momentdat m-au luat si pe mine si am inceput sa dansam si sa cantam. Am jucat jocuri si am ascultat trosnetul focului. A fost o noapte magica.
M-am trezit pe prispa cand mama ma certa si imi spunea ca am sa racesc daca mai dorm afara. Nu intelegeam nimic. Urma sa plecam in ziua aceea. Totul  parea sa fii fost un vis frumos. Am pornit inapoi pe drumul pe care venisem. Imi simteam inima grea si picioarele parca nu vroiau sa se miste din acel loc. Locul pe care l-am detestat cu o saptamana inainte. Ajunsi in coasta dealului, am vazut padurea care se intindea in zare si satul undeva ascuns printre crengi si ferigi. Din instinct am bagat mana in buzunar si am gasit ghinde si petale de flori. Erau parte din jocurile din visul meu. Sau poate nu a fost un vis? Poate chiar ceva cu totul magic ma chemase in acel loc mirific, plin de viata si splendoar, fix in inima padurii.