Question

- Mă bucur că îți place, dragule. Mulţumesc, îţi sunt recunoscător că m-ai ajutat să tai arborele ce căzuse în urma furtunii de ieri. Privindu-se unul pe altul, cei doi prieteni au întrebat: - Cum ne-aţi recunoscut? - Ei, dragii moşului. Păi Te rog, înalt, cu părul de culoarea tăciunelui, cu pielea albă ca spuma laptelui, sprâncene frumos arcuite pe bolta frunţii late, care protejează doi ochi de un albastru-cenuşiu, intens, te îmbie să îi vorbeşti, să-i ceri ajutorul. Este luminos şi blând, ca o minune. lar Mulţumesc, gingaş, cu un zâmbet atât de cald şi molipsitor, încât este imposibil ca cineva să-l privească şi să nu se binedispună. Luna era legănată de sforile trase de doi paji care stăteau liniştiţi în copaci, de o parte şi de alta a râului învolburat. În tot acest timp, la oraş s-a format un grup de bătrâni care au pornit în căutarea personajelor magice Te rog şi Mulţumesc. - Era aşa de bine când locuiau în oraş!, spuse trist un domn slab, adus puţin de spate. - Erau minunaţi, veseli şi săreau grabnic în ajutorul oricui le pronunţa numele, adaugă o bătrână, cu voce melodioasă. - Cine o fi de vină că cei doi prieteni de nedespărţit nu au fost prezentaţi şi tinerilor din zilele noastre? spuse o doamnă durdulie. - Dar câţi dintre cei care cunosc puterea miraculoasă a celor doi, le mai ştiu numele, ca să nu spun chipurile? Obosiţi, dezamăgiţi, dar hotărâţi să nu se întoarcă fără cele 3 două personaje în oraşul lor, grupul înainta spre satul aflat în apropiere. - Nu cred că s-au stabilit prea departe! Afirmă doamna durdulie. Din spirit de solidaritate, admiraţie şi respect pentru bunele intenţii, Bucuria, Zâmbetul şi împlinirea, le-au calăuzit paşii spre casa pădurarului, unde dormeau liniştiţi şi fericiţi că au fost recunoscuţi, Te rog şi Mulţumesc. Cioc! Cioc! Cioc!, se aude discret. Bătrânul deschide uşa din lemn masiv de stejar. Zâmbeşte bucuros la vederea grupului de bătrâni. - Poftiti, bine aţi venit! - Mulţumim, însă am dori să ştim dacă am nimerit în locul potrivit, zise un domn. - Căutăm doi prieteni de nedespărţit, fără de care oraşul nostru trăieşte în haos. Se numesc: Te rog şi Mulţumesc. Pădurarul închise ochii fericit. - Da, i-aţi găsit. Se odihnesc. Te rog şi Mulţumescau acceptat să revină în oraş, recunoscând în bătrânii care au venit să-i caute, copiii care au fost prietenii lor din fragedă pruncie, de când au învăţat să vorbească. Caută în sufletul tău. Dăruieşte bunătatea care se ascunde acolo. Nici nu îți imaginezi ce comoară adăposteşti. Nu există act mai nobil decât să spui Mulţumesc. Oricui: părinţi, soră, frate, prieteni, colegi, bunici, oameni simpli care îți arată drumul corect. Aminteşte-ţi să realizezi binele din viața ta. Aminteşte-ți de puterea magică a prietenului Te rog. ​

Answer 1

Ai un suflet bun să îți amintesti de puterea magică și de prietenie să nu te lasi niciodată și să fi puternic