ma poate ajuta cineva nu dau multe puncte dar dau coroană trebuie să răspundeți la întrebări printr-un text
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Unul dintre cei mai importanţi voievozi ai Ţării Româneşti la începuturile expansiunii otomane în Peninsula Balcanică a fost Mircea cel Bătrân (1386-1418).Conflictul dintre Mircea cel Bătrân şi Imperiul Otoman se configurează încă din 1388, ca urmare a intervenţiei voievodului la sudul Dunării, în favoarea ţarului bulgar de Vidin. Cu acest prilej, pentru a evita ocuparea ei de către turci, el a luat sub autoritatea sa Dobrogea. Conform părerii unor istorici, el a trimis şi un corp de oaste care să lupte alături de sârbi, în 1389, la Câmpia Mierlei (Kossovopolje).
Totodată, Mircea a încercat să contracareze relaţiile încordate cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, al căror obiect era Banatul de Severin. În atari condiţii, Mircea cel Bătrân promovează politica „blocului românesc”, care viza o colaborare cu domnii moldoveni Petru Muşat şi Alexandru cel Bun. Astfel, prin intermediul lui Petru Muşat, domnul Ţării Româneşti încheie, în condiţii de deplină egalitate, o alianţă cu Vladislav Jagello, regele Poloniei (Tratatul de la Radom, semnat în decembrie 1389 şi ratificat la Lublin, în ianuarie 1390). Acest tratat era îndreptat împotriva regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Efectele în plan politic ale acestui tratat ca şi creşterea ameninţării otomane au avut menirea de a schimba atitudinea regelui maghiar faţă de Ţara Românească. Astfel, pe 7 martie 1395, la Braşov, se încheie un tratat între Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg, ce se constituia în prima alianţă antiotomană din istoria sud-estului european. Acest tratat era încheiat de pe poziţii de egalitate, rod al înţelepciunii diplomatice de care a dat dovadă domnul muntean, din moment ce regele maghiar îi recunoaşte lui Mircea titlurile de duce de Făgăraş şi ban de Severin, anterior contestate.
Politica de alianţe promovată de Mircea l-a determinat pe sultanul Baiazid să organizeze o expediţie la nord de Dunăre pentru eliminarea principalului său adversar. O oaste otomană condusă chiar de Baiazid (zis Ildîrîm = Fulgerul) a trecut Dunărea şi a înaintat către capitala Ţării Româneşti. Lupta decisivă s-a dat la un loc mlăştinos, după unii autori întărit cu şanţuri, denumit Rovine, şi s-a soldat cu înfrângerea armatei otomane. În legătură cu datarea bătăliei de Ia Rovine există trei ipoteze – 10 octombrie 1394, 17 mai 1395 sau începutul toamnei anului 1395. Deşi învins, Baiazid inaugurează politica de atragere a Ţării Româneşti în sfera Imperiului Otoman, sprijinind un pretendent la domnie, Vlad Uzurpatorul, care acceptă să plătească tribut turcilor (1395) şi îşi exercită autoritatea asupra părţii răsăritene a ţării. Acesta a fost sprijinit şi de o parte a boierimii, care nu mai dorea să continue lupta antiotomană, în condiţiile în care pericolul transformării ţării în paşalâc fusese înlăturat.
La moartea sultanului Baiazid, înfrânt la Câmpiile Ankarei în 1402 de hanul mongol Timur Lenk, Imperiul Otoman a devenit scena luptelor pentru putere între fiii săi. Mircea cel Bătrân a profitat de ocazie pentru a se amesteca aceste în lupte, sprijinind pe Musa şi Mustafa împotriva lui Mahomed. Amestecul direct în lupta pentru moştenirea tronului imperial otoman reprezintă apogeul politicii externe a lui Mircea cel Bătrân, el devenind acum principalul arbitru al situaţiei din Balcani. Această situaţie asigură ţării o perioadă de stabilitate şi de maximă expansiune teritorială. În cele din urmă, candidaţii susţinuţi de Mircea sunt înfrânţi, sultan devenind Mahomed (1413-1421). Noul sultan invadează Ţara Românească, anexează Dobrogea şi impune Ţării Româneşti plata tributului, care în acest moment are semnificaţia unei răscumpărări a păcii şi nu de recunoaştere a dependenţei politice faţă de otomani. În ianuarie 1418, Mircea cel Bătrân moare şi este înmormântat la Mănăstirea Cozia, ctitoria sa.