Mă poate ajuta cineva vă rog frumos?
Trebuie sa fac un text narativ care sa integreze și alte structuri textuale.
Trebuie să conțină :
- o secvență descriptiva(un portret al celui mai bun prieten)
- o secvență narativă (relatarea primei întâlniri, cu precizarea circumstanțelor în care s-a petrecut)
- o secvență explicativă(cum/de ce ați devenit prieteni)
- o secventa dialogată(redarea unei scurte conversații dintre voi)
Vă rog frumos, am mare nevoie....
Răspunsuri la întrebare
Salut!
Text narativ (o povestire) care sa integreze și alte structuri textuale.
Micii Picasso
Soarele, încă de dimineață, își revarsă căldura peste tot, pătrunde curajos chiar și prin storurile trase cu grijă de mama, ca nu cumva să mă trezească prea matinal în prima zi de vacanță. Trag mofturos/mofturoasă pătură până peste ochi, dar degeaba, somnul fugise. Până la urmă, e bine și așa, am timp mai mult să mă pregătesc pentru întâlnirea cu Ioana, prietena mea cea mai bună.
Ne-am propus ca în prima zi de vacanță să ne vedem în parcul de langă bloc și să desenăm.
- o secvență descriptiva (un portret al celui mai bun prieten).
Cred că am să-i fac o surpriză, îi voi face portretul. Pentru asta am nevoie de muuuult maro, să-i fac pistruii buclucași. Nu știu de ce nu îi plac, chiar are un aer ștrengăresc așa, iar părul roșu și cârlionțat o face să pară ca o păpușică.
- o secvență narativă (relatarea primei întâlniri, cu precizarea circumstanțelor în care s-a petrecut).
Îmi amintesc și acum de prima zi în care ne-am cunoscut.
Chiar dacă eram foarte supărată și plângeam pentru că se rătăcise Bobiță, cățelul pe care îl am de când sunt mică, zâmbetul și vocea ei blândă m-a calmat și mi-a dat încredere în faptul că îl voi găsi.
- o secvență explicativă(cum/de ce ați devenit prieteni)
Am pornit împreună în căutarea lui, strigându-l, dar Bobiță nu se arata. Într-un final, chiar Ioana l-a găsit. Bobiță se juca cu Iupy, pisicuța ei. Așa ne-am cunoscut și am devenit cele mai bune prietene.
- o secventa dialogată (redarea unei scurte conversații dintre voi).
O zăresc pe Ioana cum pășește nerăbdătoare spre banca noastră din parc. Își așază rucsacul încărcat cu tot ce ne trebuie pentru a o face pe micii Picasso.
- Ave, Diana! mă salută ea soldățește.
- Bună, Ioana! În sfârșit, a venit vacanța și ne vom întâlni de-acum des, des!
- Daaa! Ce mă bucur!
- Hai să ne așezăm atelierul, zic eu zâmbind.
Timpul a trecut fără să ne dăm seama, iar, la sfârșit, când i-am arătat ce am desenat, a fost emoționată. Dar surpriza a venit și din partea ei, și ea mă desenase pe mine. E drept că a exagerat când mi-a făcut ochelari a la Harry Potter, dar ne-am amuzat.