Question

Mărul buclucaș Într-o zi de toamnă târzie când copacii se goliseră de mult de frunze, în vârful unui măr sălbatic , din pădure, mai atârna un măr, un singur măr. Tocmai în timpul acesta, iepuraşul  Iepurici, care alerga prin pădure, a văzut mărul. Dar cum să-l ia de acolo ? Mărul era sus, sus de tot iar el nu putea să sară până la el ! – Crra – crra !  …se auzi de sus dintr-un brad. Era Cioara cea neagră care râdea. Se uită iepuraşul  Iepurici la ea cu uimire şi-i strigă: -Ei, Cioaro , rupe-mi şi mie mărul ala de sus ! Cioara a zburat din brad şi a rupt mărul. Numai că nu a reuşit să-l ţină în cioc, şi mărul a căzut. – Îţi mulţumesc, Cioaro ! a strigat bucuros Iepurici şi a dat să ridice mărul de jos, dar acesta parcă ar fi fost viu, a început deodată să sâsâie…. Şi a luat-o la fugă. – Ce-o fi asta? Iepurici s-a speriat foarte tare dar apoi a înţeles: mărul căzuse chiar pe ariciul Ţepoşilă, care, făcut ghem, dormea sub pom. Ţepoşilă , buimac de somn, a sărit în sus şi s-a pus pe fugă, cu mărul înfipt în ţepii lui. – Stai, stai ! striga Iepurici cât îl ţineau puterile. Unde fugi cu mărul meu ? Ariciul Ţepoşilă se opreşte şi zice: –   Acesta-i mărul meu. A căzut, iar eu l-am prins. Atunci, Iepurici s-a repezit la ariciul Ţepoşilă: –   Să-mi dai mărul chiar acum !  Eu l-am găsit ! S-a apropiat în zbor şi Cioara şi zice: – Degeaba vă certaţi . Acesta este mărul meu fiindcă eu l-am rupt din pom. Şi s-a pornit o ceartă între cei trei, că nu se mai puteau înţelege. Fiecare striga în felul lui. – Este mărul meu – striga Iepurici – că eu l-am văzut primul ! – Ba e al meu – croncănea  Cioara – că eu l-a rupt! – Ba e al meu – striga ariciul Ţepoşilă – că eu l-am prins ! Ţipete, mare gălăgie în toată pădurea şi harţa începe. Cioara îl loveşte pe ariciul Ţepoşilă cu ciocul în nas, ariciul Ţepoşilă îl înţeapă pe Iepurici cu ţepii în codiţă, iar Iepurici o loveşte pe Cioară cu lăbuţa peste cioc. Dar iată că apare şi cumătrul Moş Martin, ursul care mormăie supărat: – Ei, dar ce s-a întâmplat aici ? Ce-i cu gălăgia asta? Toţi se reped spre el, şi-i spun: – Tu, Moş Martine, eşti cel mai mare şi mai inteligent din pădure. Te rugăm să ne faci judecată dreaptă. Cui vei crede de cuviinţă că i se cuvine mărul acesta, al lui să fie. Şi i-au povestit ursului toate câte s-au petrecut. A stat Moş Martin s-a gândit ce s-a gândit, s-a scărpinat după urechea dreaptă şi a întrebat: – Cine a descoperit mărul ? – Eu ! – a răspuns Iepurici. – Dar cine l-a rupt din pom ? – Crra – crra  – fireşte că eu ! a răspuns Cioara. – Buun ! Şi cine l-a prins ? – Eu, Eu Moş Martine – eu l-am prins ! a chiţăit ariciul Ţepoşilă. – Iată ce este, a fost de părere Moş Martin, – voi toţi aveţi dreptate, şi de aceea fiecare din voi are dreptul să primească mărul! – Da, dar nu-i decât un  singur măr ! au sărit toţi cu gura Ţepoşilă, Iepurici şi Cioara. – Împărţiţi mărul în părţi egale şi fiecare să ia câte o bucăţică. Toţi au izbucnit într-un glas: – Cum de nu ne-a venit ideea asta mai înainte ?! Ariciul Ţepoşilă  a luat mărul Buclucaş şi l-a împărţit în patru părţi egale. Prima bucăţică a dat-o iepuraşului şi i-a zis: –    Asta ţie, Iepurici, pentru că tu ai văzut primul mărul. A doua bucăţică a dat-o ciorii: – Asta ţie, Cioaro, fiindcă tu ai rupt mărul din pom. A treia bucăţică, ariciul şi-a pus-o deoparte pentru sine şi a zis: – Asta pentru mine, întrucât eu am prins mărul acesta buclucaş. Cea de-a patra bucăţică ariciul i-a pus-o ursului în labă şi ia zis: –   Iar asta ţie Moş Martine … –   Dar de ce mie ? răspunse, mirat, ursul. –   Tocmai pentru că tu ne-ai împăcat şi ne-ai învăţat să gândim ! Şi fiecare şi-a mâncat bucăţica sa de măr, şi toţi au fost mulţumiţi că Moş Martin a făcut judecată dreaptă şi nu a nedreptăţit pe nimeni. ​ AM NEVOIE SA IMPART TEXTUL IN FRAGMENTE

Answer 1

da da da da da da da da da da

Explicație:

da da da