menționarea a doua consecinte ale abordării temei romanității românilor de către istorici
Răspunsuri la întrebare
Bună!
(❁´◡`❁)
Menționarea a două consecințe ale abordării temei romanității românilor de către istorici.
- Abordarea romanității românilor la începutul Evului Mediu
O consecință a abordării romanității românilor la începutul Evului Mediu este aceea că a fost atestată vechimea și continuitatea de viață neîntreruptă a vlahilor la nord de Dunăre.
Explicație: „Vlahi” este numele pe care popoarele străine l-au dat românilor. În secolul al X-lea, împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea „Despre administrarea imperiului”, îi numește pe vlahi romani, iar pe bizantini romei. În secolul al XII-lea, în lucrarea „Gesta Hungarorum”, Anonymus atestă faptul că la venirea ungurilor în Transilvania, în jurul secolului al IX-lea, ei i-au găsit deja așezați acolo pe vlahi.
- Abordarea romanității românilor în perioada postbelică (după 1945)
O consecință a abordării romanității românilor în perioada postbelică a fost aceea că a fost modificată istoria, din motive politice.
Explicație: În stalinism s-a exagerat rolul adstratului slav în procesul de etnogeneză românească, deoarece Dej era fidel Moscovei. În național-comunism s-a exagerat rolul substratului dac, fiindcă Nicolae Ceaușescu a căutat să se distanțeze de Uniunea Sovietică.
**Ceea ce este notat la Explicație, nu trebuie să scrii; am trecut acolo informații care să te ajute să înțelegi consecințele respective.