Question

Mentioneaza doua motive literare existente in textul citat:
 

Aaaa-şa! Încă puţin şi eşti gata... Trebuie să mai ai răbdare, aşa spun oamenii mari. Dar tu ştii, măi Şopron, că dacă nu era Luminiţa tu nu te năşteai niciodată? Luminiţa, prietena mea mai mare, m-a învăţat să fac un şopron. Tot ea m-a învăţat cum se joacă… Dar eu sunt mama ta, fiindcă eu te desenez, nu? Şi tata tău tot eu sunt. Asta până cresc mare şi mă mărit cu un iubit. Sau până atunci tata tău ar putea fi Luminiţa… Doar ea m-a învăţat să fac un şopron, nu? Fiindcă e bine să ai părinţi, să ştii! Copiii fără părinţi sunt închişi în nişte case speciale, unde li să doar apă, paie şi bătaie. Eu sunt părinţii tăi, dar tu trebuie să asculţi de mine. Dacă nu mă asculţi, nu am nevoie de tine. Te scot afară ca pe o pisică căcăcioasă. Cu o trăistuţă în băţ, în care îţi pun o bucată de mămăligă rece şi cu ceapă. Atât. Dar tu eşti un şopron cuminte… că doar aşa te desenez eu. Şi un pic prostuţ. Dar toţi când suntem mici suntem prostuţi. Ca şi cum mintea creşte în urma noastră, ca o umbră.. Şi eu am fost prostuţă, şi mama, şi tata, şi bunica, şi doamna educatoare, numai Dumnezeu n-a fost prostuţ niciodată. Fiindcă nici n-a fost mic. Dar nu-i nimic, o să te învăţ eu o grămadă de lucruri până vine mama de la serviciu. Că mie îmi place să vorbesc. Dacă nu vorbesc cu cineva atunci când sunt singură, mi se face frică. Dacă nu mai vine nici mama, nici tata niciodată de la serviciu şi eu rămân încuiată în casă? Dacă i-a omorât şeful sau i-a mâncat un balaur? Cum o să ies eu să-mi cumpăr pâine?

Dar mai bine nu mă gândesc. Mai bine povestesc. Când tac, îmi vine să plâng. O să te învăţ ceea ce toată lumea ştie. Încă nu ţi-am făcut capul, dar sper să ţii minte: la început Dumnezeu a făcut Pământul. Apoi i-a făcut pe Madam şi Eva. La Eva a venit un şarpe, aşa cum am văzut cu tati la grădina zoologică, şi i-a dat un măr, pe care Madam l-a muşcat. Iar Dumnezeu atunci s-a supărat, că era mărul lui, şi i-a fugărit din rai, iar ei au avut mulţi copii, că ei sunt părinţii tuturor oamenilor din lume. Că doar dacă era o pară sau un castravete nu se întâmpla nimic, zice tata. Dar mama îi zice să tacă, să nu spună prostii, că o se supere Dumnezeu pe el şi o să-i ia glasul. Nu e bine să-l superi pe Dumnezeu. Când Dumnezeu se supără pe casa noastră, rămânem fără bani. Atunci miroase a mămăligă. Mie îmi place mămăliga cu brânză sărată, ca să fac urs cu brânză, ca la bunica. Când Dumnezeu e bucuros, miroase a pâine. Mie de la pâine îmi place colţul. Îl scobesc, îl umplu cu dulceaţă şi mă laud la copii că am prăjitură. Ca să-l îmbunez pe Dumnezeu, pun toate păpuşile mele Barbie să se roage pentru noi. Dacă tot rămânem fără bani, le pun şi pe celelalte păpuşi la rugăciune. Apoi îi pun şi pe ursuleţi, şi pe veveriţa cea plină cu biluţe de plastic, şi pe pantera roz, şi pe maimuţoiul cu pălărie galbenă, şi pe iepurilă… Când vine ziua de salariu, avem din nou bani. În ziua de salariu, Dumnezeu e bun cu toţi oamenii din lume. Cred că Dumnezeu are cel mai mare salariu din Univers, mai mare şi decât şeful lui tata. El îşi împarte tot salariul Lui oamenilor săraci. Oare Lui îi ajung banii de la un salariu la altul? Trebuie să-i ajungă, altfel oamenii ar muri de foame

Answer 1

motivul parintilor si motivul şopronului