Question

Menționează felul la pozițiilor din versurile de mai jos Analizând părțile de vorbire prin care se exprimă:
Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Și gândirilor dând viață, suferințele întunerici.

Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:
Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn.

Glob răcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul,
Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul,
În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate
Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate!
Mulțumesc !​

Answer 1

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Și gândirilor dând viață, suferințele întunerici.

Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:

Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn.

Glob răcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul,

Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul,

În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate

Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate!

Mihai Eminescu, Scrisoarea III

a. [Lună] baza apoziției tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gândirilor dând viață, suferintele întuneci. Mihai Eminescu, Scrisoarea I

• stăpân-a a mării - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "stăpână " însoțit de termenul subordonat, substantivul comun "a mările" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival  genitival (a cui stăpână?)

b. Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată [luna] baza apoziției: Doamna mărilor ş-a nopții varsă linişte şi somn.

• doamna mărilor ş-a nopții - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "doamna" însoțit de termenii subordonați, substantivele comune "mările"/"a nopții " care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribute substantivale genitivale (a cui doamnă?)

c. [Glob rătăcitor de stâncă rece] baza apoziției, tristă ca mormantul, Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai paraziţii uriaşului tău frate!

G. Topârceanu, Apostrofe la lună

• fiică stearpă a-ntâmplării - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "fiică" însoțit de termenii subordonați:

- adjectivul "stearpă" cu funcția sintactică de atribut adjectival (ce fel de fiică?);

- substantivul comun "a-ntâmplării" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival genitival (a cui fiică?)

• lună - apoziție simplă, exprimată prin substantiv comun

• soră cu pământul - apoziție dezvoltată, realizată printr-un substantiv comun "soră" însoțit de termenul subordonat, substantivul comun "cu pământul" care are funcția sintactică, în cadrul apoziției, de atribut substantival.

***În topica obișnuită, ar fi sunat așa: Lună, soră cu pământul, glob rătăcitor, [...] fiică stearpă a-ntamplării", baza ar fi fost "lună", iar apoziția :soră cu pământul, glob rătăcitor, [...] fiică stearpă a-ntamplării".

*** Prima secvență este baza construcției, iar cea de-a doua este apoziția. Apoziția este obligatoriu postpusă bazei sale (se afla după bază). Schimbând ordinea cuvintelor, se schimbă și rolul lor (vezi exemplul notat cu *).