Limba română, întrebare adresată de mikiiva, 9 ani în urmă

mesajul textului:coboara spre sfirsit povestea satului meu de bastina, povestea copilariei mele si mi-e parca teama s-o inchei. ma tot intorc iara si iara din freamatul anilor, din goana gindurilor, caut sa vad de n-a mai ramas ceva sfint pentru mine si nepomenit in aceste pagini, ceva care se va trezi mai apoi in memorie si ma va tot chinui ca un spin ramas din toamna trecuta. fireste,(1) au fost multe si de toate. au fost nopti cu ploi,(2) cu fulgere si cu trasnete. batea urgia in ferestre, se cutremura pamintul de tunete, iar noi sedeam gramajoara la cald, la adapost si asta insemna ca, fiind copil, am avut casa parinteasca. au fost ierni cu ger, cu viscole, dar in zilele celea grele iesea tata afara, aducea un brat de ogrinji* cu promoroaca prinsa din suflarea vitelor, mama lua chibritele, se aseza la gura sobei, statea acolo neclintita pina incepea a vui focul, curgind prin girla pietruita, iar asta insemna ca sintem oameni dintr-un sat asezat pe un pamint muncit de lume. au fost copaci cu mere domnesti, prasade fel de fel, struguri de coarna, struguri de poama busuioacaa€¦ uneori, la cite-o rascruce, te oprea din drum o batrinica, scotea un mar, o prasada,(3) zicind sa fie de sufletul cutarui sau cutarui. tu porneai mai departe cu pomana, calda, din caldura celui care ti-a dat-o, si erai atunci nu atit un om dintr-un sat de oameni, cit o punte intr-o vita de alte neamuri, o punte intre cei ce au fost, dar nu mai sint, intre cei ce sint si n-au sa mai fie.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de michelerenaud
1
mesajul textului : autorul isi aduce aminte de copilarie si de casa parinteasca
Alte întrebări interesante