Mesajul textului liric Lacul de Mihai Eminescu
Răspunsuri la întrebare
opinia mea, mesajul creatiei il constituie farmeculnaturii in mijlocul careia fiinta poetului aspira la o iubireideala.Titlul creatiei este edificator. Pastel fiind, titlul oferao sugestie despre tema poeziei (visul spre o iubireperfecta), modul de expunere dominant (descrierea de tiptablou impletit cu monologul liric).Eul poetic, adoptand ipostaza meditativ-contemplativului, este surprins cugetand la o dragosteideala, inchipuindu-si intalnirea cu fiinta draga, pe fondulunui décor autumnal feeric. Atmosfera care se degaja esteuna de vraja, de visare. Se anticipeaza astfel imagineaidealizata a iubitei, plamadita de indragostitul melancolic.In primul rand, mesajul textului e in deplinaconcordanta cu titlul creatiei. “Lacul” este unul dincadrele cele mai intalnite in lirica eminesciana.Elementele ce compun tabloul (“trestiile”, “barca”,“luna”, “nuferi”) sustin relatia titlu-continut. Apa,element vital al vietii noastre, sugereaza profunzimeatrairilor, intensitatea sentimentelor.In al doilea rand, mesajul textului e totusi cel maibine sustinut de limbajul artistic relalizat cu ajutorulimaginilor artistice si al figurilor de stil. O tesatura deimagini vizuale (“Lacul […]/Nuferi galbeni il incarca”,“Sub lumina blandei lune”) si auditive (“Vantu-n trestii linfosneasca”, “Unduioasa apa sune!”) sugereazafaptul canatura este participant activ la zbuciumul eului liric. Labaza acestor imagini poetice se formeaza figuri de stilvariate. Epitetul cromatic (“nuferi galbeni, “cercuri albe”)contureaza stralucirea noptii, personificarea (“Inganati deglas de ape”) si inversiunea (“blandei lune”).Incertitudinea aparitiei iubitei este subliniata prinrepetitia “parc-ascult si parc-astept”. Personificarea“Lacul/[…] Tresarind in cercuri albe” ne duce cu gandul lanatura care pare ca preia zbaterea interioara
Eventualitatea implinirii visului in al treilea catreneste sustinuta prin pronumele personale (“eu” si “ea”)care pot sugera unicitatea iubitea, “
Ea”
fiind scris cumajuscule. Verbele la modul conjunctiv (“sa scrii”, “sascap”, “sa plutim” etc.) demonstreaza o iubire ireala,pusa sub semnul incertitudinii. In ultima strofa, din planulideal, plin de farmec, poetul trece la realitatea trista sisinguratica. Punctele de suspensie din versul “Dar nuvine…” subliniaza dezamagirea puternica a poetului.Concluzionand, mesajul textului se naste dinsemnificatiile profunde ale versurilor.