Question

Mi-i fraged sufletul, până pe buze mi-i fraged, poate de iarba ce crește acuma la noi, cu bice de aur trec sub fereastra mea ploi- stau singură şi-mi aduc aminte de multe: Când eram mică legasem un leagan de-o creangă. Vreau s-ajung steaua de-acolo..." strigam bunicului. O, cât de sus s-au suit duşmanoasele stele... Nu le mai väd, le-am uitat lumina curată. Mi-i inima tristă. Mama mi-a scris c-au tăiat pomii din fundul grădinii, leaganul putred; odată cu dânsul, va fi căzut în buruieni copilaria mea-şi o mănâncă fumicile... Cine povesteşte în mine, cine mi-aduce aminte c-am trait acolo, în țara dintre sobă şi genunchii bunicului, întâia poveste cu zmei? Vă voi face să trăiți de-a pururi ani duşi, miraculoase răsărituri Deasupra gardului unde lumea sfârșea, azi ştiu, de-acolo incepea tărâmul zmeului. [...] Și singură mai târziu am plecat. Pe tărâmul zmeului misună oameni. În jurul inimilor lor un şarpe mic se-ncolăcește; ei sunt trişti şi răi. Dar pentru dânşii scriu poemele mele, scutur deasupra lor copacii de-atunci şi ploile: amintiți-vă că sunt copii pe lume. şi plante albastre, și duioşii câni
Magda Isanos, Copilăria mea
Semnificația poezie!​

Answer 1

Explicație:

nustiu ggfrgtehbsfhwtehgjtstjmjjt