Question

Ministerul Educației
Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație
SUBIECTUL I
(70 de puncte)
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.
Textul 1
-
Zair mi-a fost cea dintâi bucurie. Cea dintâi pasiune.
Era un cal cu ochii catifelați și cu picioare nervoase, de rasă îndelung și răbduriu selecționată. Darul
bătrânilor mei, după nu știu ce izbândă neînsemnată la examene. Împlineam şaisprezece ani. Viața îmi
apărea înainte hohotitoare de lumină, cum sunt acele dimineți de mai care se deschid peste pământ ca o
mare fericire. În cea dintâi zi de vacanță mi se părea că nu mai ajung de la gară acasă, unde mă aşteptau
toate alintările și toate nebuniile.
Eram un copil târziu și unic, într-o căsătorie patriarhală, departe de oraş, la o gospodărie de modă veche,
cu un cerdac bătrân deasupra Siretului, printre oameni simpli, dezarmați și buni. [...] Ai mei luptau cu greutăți
despre care n-aveam habar și care, în egoismul tinereţii, nu m-ar fi tulburat, chiar dacă le-aș fi cunoscut [...]
Când am coborât din cerdacul cu viţă, în întâia dimineață, și am văzut calul înșeuat, am priceput fără să-mi fi
pus nimeni. Am ghicit după privirea înduioșată a mamei ieşită în prag să-și caute de lucru, după zâmbetul tatei
isând la o parte ceaşca de cafea neagră, după râsul pe sub mustaţă al argatului care aştepta tinand calul de frâu.
-am repezit să-i îmbrăţişez pe toţi - şi pe moș Pintilie cu barba tepoasă, şi calul cu botul umed.
îl cheamă Zair! – mi-a spus tata cu simplitate - si e din neamul arab, de la Baia.
Fii cu băgare de seamă! s-a îngrijorat mama. [...]
Hehe! Chiar de-ar fi el mai amarnic decât Dutipal şi-o găsit stăpânul în conas! grăi mos Pintilie, care
ceasurile libere se îndeletnicea cu silabisirea Alexandriei, socotindu-mă un vrednic urmaș al lui Alexandru
Mare, Macedoneanul.
Sfaturile şi cuvintele cu gând de laudă mi-au trecut pe lângă urechi fără să le inteleg sensul. Eram ca in ametoala
vis. Am sărit în șa și am zvâcnit pe poartă, dus mai mult de mânia calului decât de vrerea mea. In urma a ramas
ul mamei şi minunarea argatului cu mâna la gură. Într-un ceas am fost prieteni. Și așa am rămas
După goana peste câmpuri și în umbrele luncilor, poposeam într-un ungher de nimeni ştiut. I lasam liben
.
culcat cu urechea la pământ, ascultam în iarba măruntă respirația planetei. Sau, cu fata in sus, privear
area ireală a norilor subtiri și albi [...].
onțăitul calului era prietenos și bun, aproape ca o prezenţă, fidelă, mai scumpă decât a unui frate
menesc. Mă simțeam împins usor cu botul umed. Zair, nerăbdător, îmi dădea ghes: Haidel Destu
ne apuce noaptea aici?"
goana la întoarcere era nebunească, peste şanturi şi peste trunchiuri de copac răstumate, pe care
air le căutam cu aceeași mută înţelegere.
i dată, ne opream în lunca Siretului. [...] Intram amândoi la adânc, lar după baie, Zair, cuprins d
copilărească, se rostogolea în nisip, tăvălindu-se pe spate, agitându-şi picioarele subiri ca o gång
echeza, strănuta, zvâcnea din copite şi fugea singur, fără șa și frâu, peste lanuri, până ce nu
cu urechea lipită la pământ, cadenta galopului. Se întorcea târziu, viclean, cu ocolun lungi.
us, păşind tiptil, într-un joc de-a v-ați ascunselea. Cred că avea umor, mi se parea câteodata in
atifelați că văd ca o lumină de râs omenesc. Așa a trecut o vacanţă şi a doua
rea în toamna aceea a fost posomorâtă. Cu vântul gemând trist ca un arcus in crengle goa
pind plumburiu zările, deodată strâmtate, sub cerul noros si Incruntat. Plecare ston
Căci a fost fără întoarcere.
m-a ajuns vestea. Tata vindea tot și încă mai rămânea cu povara unor soroace de daton
vut curaj să întreb despre soarta lui Zair. Dar l-am recunoscut intr-o zi, la sania ston
neaşteptată și crudă. Sania era oprită în fața unei právali. Am ocolit de cela parte
chemat soptit: Zair! Cum a tresånt incordând gâtul si intorcând och - ouma
, ca un răspuns! [...]​

Answer 1

Răspuns:

scuze e mult orea lung textul si mi e lene sa l citesc:((