Question

mituri grecesti in engleza cu traducere]

Answer 1

Homer and Hesiod - "catechism" Greek world With Homer and Hesiod, however, they were almost permanently fixed so images of gods and heroes, and myths that relate to them. Genuine "catechism" that an entire nation was accustomed to read it since childhood and which have inspired writers and artists of ages subsequent epics these two poets have contributed substantially to refining mentality and ethics of Greek, without speak of the immense influence they have had over the centuries the civilization whose depositories today we are. All through them was ordered divine world and defined its relationship with the mortals. Homer first only mirrors of the two: Olympus is full of anger, pettiness, injuries egocentrism in small revenge and other nothingness that shake the existence of everyday people. On the contrary, the author theogonies strives to represent an order of the universe in which gods - Zeus starting too strong - have posed in authorizing the world. A world where mortals have their place and should remain there. Woe to him who, like Titan Prometheus, would like to defy the gods! From this theogony and mythology from which to explain the world, the significance of their own destiny idea who they do about common past, possibly about "saving" eternal Greeks have never done articles of law.

si traducerea 

Homer si Hesiod – “catehismul” lumii grecesti

Odata cu Homer si Hesiod, însa, au fost fixate aproape definitiv atat imaginile zeilor si ale eroilor, cat si miturile care se raporteaza la ei. Veritabil “catehism”, pe care un popor întreg a fost obisnuit sa-l citeasca din copilarie si din care s-au inspirat scriitori si artisti ai epocilor ulterioare, epopeile acestor doi poeti au contribuit esential la rafinarea mentalitatii si eticii grecesti, fara a mai vorbi de imensa influenta pe care au avut-o de-a lungul secolelor asupra civilizatiei ai carei depozitari de astazi suntem noi.
Tot prin intermediul lor s-a ordonat lumea divina si au fost definite raporturile ei cu cea a muritorilor. La Homer, prima nu este decat oglinda celei de-a doua: Olimpul este plin de furii, meschinarii, raniri în amorul propriu, mici razbunari si alte nimicnicii care agita existenta de zi cu zi a oamenilor. Dimpotriva, autorul Teogoniei se straduie sa reprezinte o ordine a universului în care zeii – începand cu prea puternicul Zeus – s-au erijat în ordonatorii lumii. O lume în care muritorii au locul lor si trebuie sa ramana acolo. Vai de cel care, precum titanul Prometeu, ar dori sa-i sfideze pe zei! Din aceasta teogonie si din mitologia din care provine explicarea lumii, semnificatia propriului lor destin, ideea pe care si-o fac despre trecutul comun, eventual despre “salvarea” eterna, grecii nu si-au facut niciodata articole de lege.