Motivati in 10-15 randuri ca opera literara,,Cainele si cățelul " de Grigore Alexandrescu este o fabula
Răspunsuri la întrebare
Fabula este specia genului epic, în versuri sau înproza, cu un singur fir narativ care prezinta oîntâmplare in care personajele sunt necuvântatoaresau obiectele sunt personificate; scopul este de a critica defecte ale comportamentului uman .
Grigore Alexandrescu, creeaza o serie de fabule princare surprinde defecte ale societatii omenesti.
"Câinele si catelul" este o fabula în versuri, avândforma unei scenete, cititorul asistând la evolutiadirecta a personajelor. Titlul anunta protagonistii; observam ca cele doua substantive "câinele" si "catelul", apartin aceleiasi sfere semantice. Diferenta consta doar în dimensiune, primul este mai mare,al doilea, mai mic.Relatia dintre personaje este de aparenta egalitate, sugerata prin conjunctia copulativa"si".
Tema fabulei este contrastul dintre esenta si aparenta.Textul fabulei este conceput în doua parti: prima cuprinde monologul lui Samson,inter-ventia naratorului, dialogul dintre Samson si Samurache.A doua parte esteconstituita din morala fabulei.
Monologul lui Samson ilustreaza aparenta, acesta pledeaza pentru egalitatea dintreanimale, indiferent de marimea lor. Pretinde ca el însusi are o descendenta nobila: "si eu poate sunt nobil dar s-o arat nu mi place ", însa afiseaza o atitudine de falsamodestie. Vehiculeaza idei promovate în epoca pasoptista "tari civilizate", "lumea seciopleste", "egalitate".
Interventia naratorului cuprinde doua momente ale subiectului: expozitiunea si intriga.Aflam astfel ca Samson e un "dulau de curte, ce latra foarte tare"care se adreseazaunui ascultator: "un bou oarecare". Este fixata pozitia personajului în ierarhia ograzii,iar rolul lui este de a apara bunurile stapânului. Încântat de spusele dulaului, catelulSamurache intervine cu intentia de a si arata admiratia fata de Samson. Naratorul individualizeaza personajele prin nume proprii,Samson si Samurache,alegând o modalitate indirecta de caracterizare. Daca Samson ilustreaza tipul ipocritului, prin antiteza, Samurache este exponentulnaivului, incapabil sa isi aiba propria opinie.
Dialogul din finalul primei parti scoate la lumina esenta. Samson îl ameninta cu bataiape bietul catel. Limbajul se schimba radical, în locul neologismelor din monolog, aparcuvintele: "potaie", "lichea nerusinata" si o amenintare cu bataia: "o sa-ti dam obataie/ Care s-o pomenesti." Încercarea timida a lui Samurache de a- si justifica inter-ventia este întrerupta cu brutalitate de catre Samson,care îi explica pe un ton amenintator ca egalitatea este pentru cei puter-nici.
Morala apartine naratorului; are valoarea unei concluzii si pune în lumina defecte alesocietatii: egalitatea, devine uneori doar un slogan pentru a-i manipula pe creduli.