Motivul apei in literatura !!
Răspunsuri la întrebare
După Mircea Eliade, apele simbolizează substanţa primordială, din care toate formele se nasc şi în care toate se reîntorc. În nuvela „La țigănci”, apele simbolizează cunoaşterea vieţii, care, în viziunea autorului, este un labirint din care se poate ieşi doar prin moarte.
În romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu apa neagră sugerează moartea lui Nechifor Lipan: „L-am visat rău, trecând călare o apă neagră”. Având virtuţi sacre, apa întinereşte, vindecă miraculos, iluminează fiinţa. În folclor există motivul apei negre, hotar între lumi, motiv reluat de Sadoveanu în romanul „Baltagul”.
Ion Creangă reia ideea în „Povestea lui Harap-alb”, în care eroul titular moare şi este înviat printr-un ritual „cu apă vie şi apă moartă, cu trei smicele de măr” sugerând regenerarea.
La Bacovia, apa reprezintă o adevărată prezenţă obsedantă. Ba apare nu doar sub formă de ploaie, lacrimi, burniţă, ci şi de gheaţă şi ninsoare. Universul poetic al lui Bacovia stă sub semnul apei care cade vertical. Poetul aduce viziunea înecului colectiv, ca proiecţie a fricii existenţiale. În poezia „Lacustră„, ploaia nesfîrşită evocă dramatismul materiei care se descompune, iar în poezia „Rar” ea determină alienarea fiinţei: „Plouă, plouă, plouă,/ Vreme de beţie – / Şi s-asculţi pustiul, / Ce melancolie”.