Limba română, întrebare adresată de alexandrutepes0, 9 ani în urmă

nu inteleg adverbul ma ajutati?

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de eusitutusieu
2
Adverbul este o parte de vorbire care exprimă caracteristicile unei acțiuni, stări sau unei însușiri ori circumstanțele acțiunilor și stărilor.
 Caroce Adverbele pot fi recunoscute folosind întrebări  Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde? sau alte întrebări de același tip.
 Acum o sa iti spun ceva:
Adverbul este parte de vorbire neflexibilă deoarece nu se declină și nici nu se conjugă. Totuși el se aseamănă cu părțile de vorbire flexibile pentru că are grade de comparație asemeni adjectivului,mai in scurt ii tot ca adjectivu

Gradele de comparație sunt forme care precizează nuanța graduală a adverbului. pozitiv - este forma de bază a adverbului El scrie frumos. comparativ de superioritate - se formează pe baza prefixului: maiEl scrie mai frumos decât ceilalți. de egalitate - se formează pe baza unor prefixe ca: tot atât de, la fel deEl scrie la fel de frumos. de inferioritate - se formează pe baza prefixului: mai puținEl scrie mai puțin frumos decât fratele sau. superlativ relativ de superioritate - se formează pe baza prefixului: cel maiEl scrie cel mai frumos. de inferioritate - se formează pe baza prefixului: cel mai puținEl scrie cel mai puțin frumos. absolut - se formează pe baza prefixului: foarte puțin de superioritate - se formează pe baza prefixului: foarteEl scrie foarte frumos. de inferioritate - se formează pe baza prefixului: foarte puținEl scrie foarte puțin frumos.



eusitutusieu: . A se remarca utilizarea lui foarte într-un mod extrem de similar primei propoziții, aici însă adverbul foarte modifică adverbul bine la superlativ absolut. Întrebările pe care le adresăm în această propoziție, pentru a identifica cele trei adverbe utilizate, sunt Cum învață elevii?, de două ori, respectiv Cât de bine învață elevii?.
eusitutusieu: COROANA TE ROG?
Mimimi123: ADVERBUL

1. Adverbul este partea de vorbire care exprimă o caracteristică a unei acţiuni sau circumstanţa în care se desfăşoară o acţiune sau există o însuşire (bine, repede, aici, acum). Este o parte de vorbire autosemantică, neflexibilă.

2. În propoziţie adverbul poate determina un verb arătând când, unde şi cum se desfăşoară o acţiune: Vine azi. Suntem acasă. Lucrează bine. Adverbul mai poate determina un adjectiv (aproape mort) sau un alt adverb (prea devreme). Adverbul răspunde la întrebă
eusitutusieu: hey termina
eusitutusieu: scrie la tine
eusitutusieu: nu in comentariile mele
eusitutusieu: te rog
eusitutusieu: mersi
eusitutusieu: sorry
eusitutusieu: glumesc
Răspuns de Mimimi123
0
ADVERBUL1. Adverbul este partea de vorbire care exprimă o caracteristică a unei acţiuni sau circumstanţa în care se desfăşoară o acţiune sau există o însuşire (bine, repede, aici, acum). Este o parte de vorbire autosemantică, neflexibilă.2. În propoziţie adverbul poate determina un verb arătând când, unde şi cum se desfăşoară o acţiune: Vine azi. Suntem acasă. Lucrează bine. Adverbul mai poate determina un adjectiv (aproape mort) sau un alt adverb (prea devreme). Adverbul răspunde la întrebările când? unde? cum?, funcţionând cel mai frecvent în calitate de complement circumstanţial. Clasificarea adverbelor după înţeles După modul de exprimare a caracteristicii sau circumstanţei, adverbele sunt de două feluri: a) adverbe nepronominale şi b) adverbe pronominale.1. Adverbele nepronominale sau propriu-zise denumesc direct caracteristici sau circumstanţe ale acţiunilor. După înţelesul lor, acestea se pot împărţi în următoarele categorii: a) adverbe de mod, b) adverbe de loc, c) adverbe de timp.Adverbele de mod exprimă modul sau felul în care se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de mod răspund la întrebarea cum? Ele reprezintă cea mai numeroasă clasă şi au foarte multe nuanţe de sens.Din punct de vedere semantic, ele se împart în următoarele categorii:a) de mod propriu-ziseabia, aşa, bine, rău, mereu, încet, repede, uşor, greu, amar, bărbăteşte, frăţeşte, omeneşte, prieteneşteb) de cantitateaproape, aproximativ, atât, cam, circa, întrucâtva, îndeajuns, suficient, destul, puţin, multc) de probabilitate şi posibilitatepoate, probabil, pesemne, oare, cică, parcă, posibild) de afirmaţieda, desigur, evident, fireşte, negreşit, bineînţeles, sigur, realmentee) de negaţienu, nici, nicidecumf) de restricţiedecât, deja, doarg) de precizare / sublinierechiar, numai, tocmai, deodată, anumeh) de durată / iterativemai, încă, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, tot, iarăşi, adesea, arareori, deseori, câteodată Adverbele de loc arată locul unde se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de loc răspund la întrebarea unde? Cele mai frecvente adverbe de loc sunt următoarele:adverbe de locacasă, afară, aproape, departe, jos, sus, înainte, înapoi, alături, împrejur, pretutindeni, aiurea Adverbele de timp exprimă timpul în care se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de timp răspund la întrebarea când? Cele mai frecvente adverbe de timp sunt următoarele:adverbe de timpastăzi, mâine, poimâine, ieri, îndată, degrabă, deunăzi, odinioară, odată, demult, devreme, târziu 2. Adverbele pronominale exprimă indirect, prin raportare la context, caracteristica sau circumstanţa în care se desfăşoară o acţiune. În propoziţie ele substituie adverbele nepronominale. După semnificaţia lor, se împart în următoarele subclase:a) demonstrativeacolo, acum, aici, aşa, atunci, încoace, încolob) interogativecum? unde? încotro? cât? când? dincotro?c) relativecum, unde, încotro, când, câtd) nehotărâteoricum, orişicum, cumva, altcumva, oarecum, oriunde, orişiunde, undeva, altundeva, oriîncotro, oricând, orişicând, cândva, altcândva, altădată, oricât, orişicâte) negativenicidecum, nicăieri, niciodată, nicicând
Alte întrebări interesante