Limba română, întrebare adresată de Alecsandra35, 9 ani în urmă

" Nu ne putem imagina copilaria fara rasetele si jocurile sale. Sufletul si inteligenta devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate spune ca el creste si atat; trebuie sa spunem ca el se dezvolta prin joc. "
Alcatuiti o compunere in care sa-ti exprimi opinia despre importanta jocului in copilarie, avand in vedere mesajul textului citat.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de steligeo
9
    In opinia mea , copilul primeste primele invataminte din viata  prin joc.
    Toti cei care se apropie de el, cand e mic, ii zambesc, il alinta, ii zdrangane jucariile deasupra capului, ii pun jucariile in manute pentru ca el sa le arunce iar. Toate gesturile facute in primele luni de viata sunt repetitive, distractive si educative. Copilul invata sa ridice, sa primeasca si sa apuce jucaria. Mai tarziu, jocurile devin mai complicate, copilul invata sa construiasca, sa imbine, sa potrivesca culorile, adica sa descopere lumea prin joc. In acest mod el isi dezvolta creativitatea, imaginatia si implicit gandirea. Eu cred ca un copil  se contureaza mai bine ca  adolescent,  daca  trece prin etapa jocurilor care-si lasa amprenta pana in maturitate. Multi bunici se joaca cu nepotii , cu jocurile copilariei lor de care-si amintesc cu nostalgie.
   "Copilul spune : Intelepciunea si iubirea mea e jocul " scrie Lucian Blaga in poezia " Trei fete".
     Viata poate avea trei fete frumoase daca stim sa descoperim jocul din ea.
  
Răspuns de PutereDinu
3
Fiecare copil are nevoie sa se foloseasca de propria sa copilarie, care ar trebui scrisa cu litere mari, deoarece este un dar Dumnezeesc, care nu trebuie lasat sa se piarda in vant. Copilaria trezeste fiecarui copil emotii de bucurie, dragoste, se educa si creste mental, prin diferite jocuri logice si educative. Toate aceste calitati, depind si de comportamentul parintilor. Numai copiii cu niste parinti bine crescuti si educati, ar putea lua un asemenea exemplu de la parintii lor. Desigur, si  acei copii care nu au niste astfel de posibilitati pot sa se dezvolte singuri, numai daca sunt intelegator si isi inteleg propropria lor situatie familiara. 
  Consider ca parintii care sunt aprigi cu copii lor, ar trebui despartiti de ei, pentru ca a acestia sa aiba timp sa se bucure de Copilaria lor, caci nu stim cand aceasta se poate ineca, iar niciun salvamar nu ar putea sa o salveze.
Alte întrebări interesante