Numeşte cinci personalități cu care ne mândrim şi prezintă-le.
Răspunsuri la întrebare
1.Vlad Țepeș (1431 – 1476) – recunoscut pe plan international drept Dracula din cauza romanului Dracula al lui Bram Stoker, este de fapt cel mai crud domnitor al Țării Românești. Se spune că în timpul domniilor sale (3 la număr: 1448, 1456-1462 și 1476) orice infracțiune comisă era pedepsită cu trasul în țeapă. Cruzimea sa era atât de cunoscută încât una dintre legende spune că domnitorul a lăsat o cupă de aur la o fântână, iar cât timp a domnit, aceasta nu a fost furată. În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică.
2.Decebal (87 – 106) - cunoscut, alături de împăratul roman Traian, ca fiind unul dintre părinții poporului român, regele Daciei e renumit pentru calitățile sale militare și politice, dar mai ales prin intermediul războaielor purtate împotriva romanilor din anii 101-102 și 105-106. După construirea podului peste Dunăre de către Apolodor din Damasc, cel mai renumit arhitect al vremii, împăratul Traian a cucerit Dacia, iar Decebal, de teama de a nu fi capturat de viu s-a sinucis, ceea ce denotă o mare tărie de caracter alături de un puternic sentiment de patriotism. Mărturii ale luptelor daco-romane regăsesc pe Columna lui Traian, construită tot de către Apolodor din Damasc, dar și pe monumentul de la Adamclisi, județul Constanța.
3.Mihai Eminescu (1850 – 1889) – este cel mai mare poet al nostru. În ciuda faptului că a avut o viață extreme de scurtă, de numai 39 de ani, Eminescu a lăsat moștenire neamului românesc o adevărată comoară literară, operele sale putând fi puse pe același nivel cu cele ale marilor scriitori ai lumii. Eminescu s-a născut la Botoșani, dar a reușit să își facă studiile în străinătate la Viena și Berlin pentru ca mai târziu să se reîntoarcă în țară. Consider că viața geniului eminescian nu poate fi rezumată în câteva rânduri, ci trebuie analizată într-un mod mult mai amănunțit. Printre operele sale de seamă putem să le enumerăm pe următoarele: O, rămâi, Revedere, Luceafărul, Povestea codrului, Venere și Madonă, Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, Scrisoarea IV.
4.George Enescu (1881 – 1951) – este considerat a fi cel mai mare muzician român. Enescu a fost compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. A susținut numeroase concerte atât în străinătate, cât și în țară la Castelul Peleș unde Regina Elisabeta îl primea în audiență. Una dintre camerele castelului îi poartă astăzi numele. De asemenea unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică de la noi din țară este denumit după celebrul muzician.
5.Ștefan cel Mare (1433 – 1504) – nu exită român care să nu fi auzit de acest nume și care să nu știe măcar un lucru despre domnitorul Moldovei. Acesta a domnit vreme de 47 de ani, răstimp în care a purtat numeroase bătălii cu Regatul Poloniei, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman și cu huni și tătari, acesta învingând de cele mai multe ori. Fiul lui Bogdan al II-lea a purtat bătălii celebre la Podul Înalt, Valea Albă și Codrii Cosminului. Se spune că după fiecare bătălie domnitorul Moldovei construia o biserică sau recodiționa altele printre acestea numărându-se Mănăstirile Putna și Voroneț. Grigore Ureche l-a caracterizat în Letopisețul Țării Moldoveiastfel: “Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare la statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omoria fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se viriea, ca văzându-l al săi, să nu să îndărăptieze și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde biruia alții, nu perdea nădejdea, ca știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.”