Question

numeste etapele constituirii imperiului britanic

Answer 1

Cele dinţii colonii britanice datează cu prima jumătate a secolului al XVII-lea. Înfiinţarea lor a fost favorizată de înfrîngerea Spaniei, care, în urma cuceririi Portugaliei, în 1580, deţinea aproape totalitatea coloniilor europene. Ele au însă la origine şi cauze interne. Stuarţii nu sprijină în mod activ politica maritimă. Ei manifestă totuşi un anumit interes pentru expediţiile de peste mări, întrucît o parte a beneficiilor intră în secătuitul tezaur al coroanei. De aici, sprijinul acordat marilor companii comerciale. În 1606 au fost acordate patente de colonizare unor companii din Londra şi Plymouth. Compania din Londra este, de altfel, iniţiioarea primei colonii engleze, Virginia, ale cărei baze au fost puse în 1607. Pe de altă parte, pentru a scăpa de persecuţiile religioase ale Stuarţilor, numeroşi puritani au preferat să plece în America. O astfel de acţiune, sprijinită de Compania din Plymouth, stă la originea coloniilor din Noua Anglie (1620). Stabiliţi în noile regiuni, coloniştii s-аu organizat într-o comunitate închisă, din care erau excluşi indigenii, alungaţi de pe teritoriile ocupate de noii veniţi. De aceea, coloniile din America de Nord au fost colonii de emigraţie. Un al doilea tip îl constituie coloniile numite de exploatare. Ele apar acolo, unde condiţiile climatice fac dificilă munca europenilor, pentru executarea diferitelor lucrări apelîndu-se la băştinaşi şi, mai ales, la negri. Este cazul, în special, al coloniilor din Marea Caraibilor, ale căror începuturi se pun în prima jumătate a secolului al XVII-lea, prin cucerirea insulelor Barbados (1625), Barbuda (1632), Antigua (1636). Un impuls decisiv a primit politica expansionistă britanică ca urmare a revoluţiei din secolul al XVII-lea. Colonialismul devine acum o problemă de stat. Preocupări în această privinţă din partea Parlamentului le întîlnim chiar în timpul războiului civil. Ele capătă amploare mai ales în vremea Republicii şi Protectoratului. Este vorba atît de cucerirea unor noi teritorii ca Anguilla (1650) şi, mai ales, Jamaica, de încheierea unor tratate comerciale avantajoase, cît şi de stabilirea fermă a orientării în politica colonială britanică, concretizată în Actele de navigaţie. Ideea de la care pornesc acestea este mercantilismul. Conform acestei doctrine, bogăţia unei ţări constă în cantitatea de metale preţioase pe care o deţine. Pentru a o spori, este necesară menţinerea unei balanţe comerciale active; în consecinţă, exportul trebuie să depăşească importul. Aceasta se poate realiza prin sporirea producţiei proprii; un alt mijloc îl constituie beneficiile oferite de colonii. De aici, tendinţa de subordonare completă a acestora, atît din punct de vedere economic, cît şi politic, întrucît o prea mare libertate de acţiune pe plan politic ar fi putut duce la tendinţa spre o independenţă economică. Această orientare a constituit baza politicii Angliei faţă de posesiunile sale de, peste mări, într-o primă fază a imperiului său colonial, numit, de obicei, „Vechiul Imperiu" (sau „Primul Imperiu") şi care durează pînă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.