numeste o cauză și o consecință a năvălirii migratorilor în spatiul daco-roman
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Afectat de invazii și nesiguranță, peturbat economic, cu o conducere lipsită de autoritate și fără armata, Imperiul Roman nu mai funcționa, instituția imperială nemaifiind relevanță. Drepturile împăratului roman Iulius Nepos au fost contestate de Orestes, comandantul armatei din Italia, ce și-a proclamat fiul, Romulus Augustus, împărat, în 475.
În august-septembrie 476, lipsa banilor pentru plata trupelor din Italia a generat o răscoala a mercenarilor rugi, sciri și heruli, conduși de scirul Odoacru. Orestes a fost asasinat, iar Romulus Augustus a fost detronat și exilat în Campania. Odoacru, ales că rege de către soldații săi, a trimis însemnele imperiale la Constantinopol și, prin acest gest, a recunoscut autoritatea împăratului bizantin, care l-a acceptat că reprezentant al sau pentru Italia, cu titul de "patricius".
Romulus Augustulus îi predă coroana lui Odoacru
Dată de 4 septembrie 476 pare să fie astfel momentul de final al existenței Imperiului Roman de Apus. Însă schimbările din Italia nu au fost resimțite de contemporani. Puterea politică se află sub controlul conducătorilor militari, care nu mai erau subordonați nominal decât împăratului bizantin, ce numea un consul anual. Biserica și Senatul și-au menținut existența. Senatul chiar a primit de la Odoacru dreptul de a bate moneda de bronz, și apoi, noul conducător a fost implicat în alegerea papei Felix al III-lea. Imperiul Roman, ca formațiune ce reunea un centru decizional, cu armata profesionistă, cu mecanisme de colectare a taxelor, de emitere a monedei, de îndeplinire a procedurilor juridice, a încetat să mai existe. Dar structurile locale romane nu au dispărut, ci au fost preluate de noii stăpânitori. În fiecare regiune a fostului imperiu s-a realizat o sinteză ce a înglobat elemente preluate din ambele direcții, romanică și germanică, impunându-se o civilizație nouă, diferită de cea clasică sau de cea germanică anterioară secolului al V-lea. Nu se poate vorbi de o "cădere" a Imperiului Roman, ci de o profundă "transformare".
Explicație:
Migrațiile nu au încetat din secolul al V-lea, ci au continuat după anul 1000, alte populații, de origine europeană (slavii, normanzii) sau asiatică (turanicii), străbătând continentul și stabilindu-se aici, contribuind la formarea altor popoare și state.