O am pentru maine cate de repede se poate
Răspunsuri la întrebare
Povestea unei furnici harnice
Într-o zi, când soarele de primăvară strălucea zglobiu pe cer, eu am ieșit în grădină să observ cum florile ies din iarnă, semețe și frumos colorate.
Printre ghiocei și toporași am văzut un mic mușuroi de furnici, ce alergau în linie toate în căutarea de hrană.
Printre ele, am observat una care era parcă altfel decât celelalte furnici. Ea avea ochii mai mari și alerga mai repede decât toate și atunci am hotărât să o urmăresc, să văd ce face.
După ce furnica a ieșit din mușuroi, a început să alerge legănat printre flori, apoi după ce a găsit niște firimituri de pâine în calea ei, le prinse și făcu imediat cale întoarsă la mușuroiul unde o așteptau furnicuțele ei flămânde.
După câțiva pași mici de furnică, ea se opri brusc. În fața ei trona un bob de grâu, galben și strălucitor, așa că furnica lăsă jos firimiturile și prinse bobul de grâu.
După ce alergă ea cu prada ei mai mare, dădu nas în nas cu un bob de fasole, așa că lăsă jos bobul de grâu și începu să calculeze cum ar putea ea să care ditamai bob de fasole.
După multe opinteli, furnica făcu un pas greșit și bobul de fasole căzu peste ea și o strivi.
Eram tristă pentru furnica cea harnică, dar m-am gândit că ea a greșit când a dorit să aibă ceva ce era peste puterile ei, în loc să se fi mulțumit cu firimiturile de pâine.