Question

O com punere drumul piinii

Answer 1

Drumul pâinii

Iarnă goală. Cerul senin se încăpâţânează parcă să cearnă şi pâmântul tace, tace, tace ... paşii gerului trec de-a lungul şi de-a latul Bărăganului şi-ascultă plânsetul grâului aflat în pământ, semănat de mână vrednică ce vrea, vrea pâine.
Şi gerul nu mai poate. E mult, prea mult şi plânge ... atunci, cerul începe să cearnă uşor, mângâind. Gerul fericit primeşte domoala mângâire şi cuprinde cerul care cerne, cerne ...
Acum, cerul şi gerul aud şoaptele grâului ce-au lăsat plânsul pentru poveste, povestea: ,, Drumului pâinii" Şi ... boabele sporăvoiesc ...
Era prin toamnă, zi caldă şi frumoasă, când mână de om vrednic ne-a adus aici, pe marea de pământ gras şi negru, gazdă bună pentru rodul de mâine.
Noi cuminţi, deja fusesem separate cele mai sănătoase spre semănatul din toamna aceasta ... şi aşa am ajuns în inima caldă a pământului gras şi negru.
Şi-au trecut vreo trei luni calde, cu ploi şi ceaţă, dar nouă ne era bine, aveam de toate. 
Acum, gerul ne usca şi noi am început a jelui că de, mâna vrednică se obosise şi, şi ... drumul nostru părea a fi înghiţit de lăcomia şi asprimea gerului ... dar, nu ştiu cum, noi sau el, gerul, l-am înmuitat sau s-a-muiat şi acum, ninge. NInge!
Ce bine ne este ... omâtul acesta alb şi curat e binecuvântare. Da, binecuvântare!
Şi anul trecut aproape la fel a fost, doar că aşternutul zăpezii a fost mai iute şi mult, mult mai mult. Dar noi : mulţumim şi gerului, şi cerului că de, altfel chip nu-i!
Curând va veni primăvară şi chipul nostru va ieşi la soare. Vom fi fire plăpânde, verzi şi soarele ne va încălzi şi bineţe ne vom da dimineaţă de dimineaţă şi gând curat în amurg va fi.
Aşa vom creşte sănătoase şi frumoase. 
Şi vom trece şi peste primăvara, ajungând în vara, vară. Vom rămâne la fel de elegante. Firele de grâu, vor fi elegante fire, împlinite de bob sănătos şi curat. 
Atunci, în luna lui Cuptor, iulie, vom fi gata de strâns. Maşini mari ne vor cuprinde trupşorul şi, aşa vom ajunge în saci mici. mari ... de aici, ne vor separa. Unele vom ajunge, iar să luăm drumul de la capăt: toamnă, primăvară, vară ... altele, boabe ochioase, se vor duce la moară, unde alte mâini vrednice ne vor transforma în făină, dalbă făină.
Ehei, de aici vom pleca spre un loc cald, cu mâini curate: brutarii! Ei cu sare, apă, drojdie ne vor da alt chip ... şi, Doamne, ce miros de pâine caldă!
Deja simt mirosul, dragele mele seminţe ... pâine bună, mare şi coaptă vom deveni. Toate mâinile vrednice ce ne-au ajutat vor fi împlinite că de, datoria şi-au făcut.
Acum, suratelor ninge lin, cerul şi gerul se joacă peste noi, iar noi s-adormin fericite că iarna-i plină de dalbă plapumă cerească.