O compunere (20-25 rânduri)în care să prezinți rolul descrierii în crearea atmosferei fantastice. Ajutor!!!!! Dau coroană!!!
Răspunsuri la întrebare
Cuvântul ...
Iarnă din belşug, aşa cum numai ei îi şade bine. Cât cuprinzi cu privirea alb şi
preacurat. Cât cuprinzi cu sufletul rai. De, frumuseţe lăsată tuturor!
Şi din cuprindere şi necuprindere mi-aduc aminte
de întâiul meu creion lăsat pe foaia albă, imaculată ... scriam întocmai cum
îmi răsăreau cuvintele din memoria unui timp: ,, draga moşului, ţara noastră-i
mică, dar pâinea-i mare ..."
Ochii mei vii îi căutau cuvântul şi-ncepea alene,
cald ... Doamne, ce cuvânt!
Aşa am descoperit întâiele lecţii de comunicare a
limbii şi literaturii române în moduri de expunere şi-n figuri de stil curate,
pietre rare uimitor îmbinate doar de moşul meu drag.
Crescând identificarea le-am cuprins, iar
frumuseţea lor rămânând izvor de trăire,
de simţire, de liniştită tăcere.
Şi aşa cuvântul devine apă vie cu care se adapă spiritul ce-şi caută seva, ce-şi caută pacea. Doar astfel splendoarea cuvântului aşază descrierea unui colţ de ţarină înmuiat în naraţinea ce-a curs firesc cu dialog născut între vânt şi pâmânt şi monologuri învolburate din spiritului creator.
Da, descrierea binecuvântată cu har aleargă pe pagină şi aşază tablouri binecuvântând la rându-i; şi sufletul cititorului primeşte frumuseţea, bucuria, atingerea nevăzutului prin cuvânt.
Pe-o gură de ţarină-n iarnă, privirea cuprinde splendoarea brazilor încărcaţi de alb. Vâd şi aud cuvântul ,, ţara-i mică … pâinea-i mare …”şi sufletul cuprinde: cer şi pâmânt şi-i rai.