o compunere cu titlu bradul si stejarul de 8 rinduri introducere cuprins incheiere
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Bradul
Odată un brad aștepta toamna Era foarte plictisit el,dar a întâlnit o pasare și s-au împrietenit
Când a venit iarna pasarea și-a luat rămas bun de la brad A așteptat și a tot așteptat bradul dar nu s-au mai întâlnit Bradul a fost trist De atâta tristețe bradul a murit
De atunci spiritul bradului caută pasarea
★ Bradul și stejarul ★
(Introducere): A fost odată ca niciodată un brad și un stejar. Ei doi se știau de mult timp și erau prieteni foarte buni. Își trimiteau uneori prietenele lor păsările cu câte un mesaj „vocal”.
(Cuprins): Într-o dimineață călduroasă de vară, pe când soarele strălucea puternic aruncând raze strălucitoare înspre pământul umed de rouă, bradul și stejarul își trimiteau din nou mesaje vocale, unele scurte, altele puțin mai lungi. Într-una dintre mesajele stejarului adresate către brad, i-a spus că dorește să se întâlnească amândoi în același loc ca să se cunoască și vizual.
— Dar cum o să faci să ne întâlnim amândoi în același loc ? E imposibil, spuse bradul în mesajul său.
— Fi fără griji, știu sigur că ne vom întâlni amândoi în același loc și în sfârșit ne vom putea vedea. Doar trebuie să așteptăm momentul potrivit, spuse stejarul în mesajul său.
— Ce vrei să spui prin „momentul potrivit” ? spuse în alt mesaj bradul.
— Ai să vezi, și când se va împlini acel moment vei înțelege, zise în mesajul său stejarul.
Trecuse și anotimpul vara foarte repede. Începuse să vină și toamna, la fel trecând foarte repede, și în cele din urmă sosise și friguroasa iarnă. Un pădurar îmbrăcat bine pentru frig sosise într-o după-amiază în locul unde era stejarul pentru lemne de foc. Strânse ce strânse el lemne care erau pe acolo căzute, și se gândi că ar trebui să taie și câțiva copaci. Își luă toporul și se duse printre stejari. Tăiase unul destul de mare, dar nu era prea mulțumit de el. Se gândi că ar trebui să găsească un copac și mai mare pentru și mai multe lemne. Se afundă printre stejarii noduroși când în fața sa îl găsise pe stejarul nostru. Se minună să-l vadă cât de mare este. Numaidecât se și apucă să-l taie. Parcă i se șterse puțin din nemulțumirea sa, dar tot își zicea că nu e suficient. Se gândi să se ducă și pe la un loc cu brazi ca să taie și de acolo ceva lemne. Ajuns acolo, se uita după cei mai mari. Când se uită încoace și încolo, îl găsi pe bradul nostru dormind buștean. Pădurarul nostru era foarte mulțumit și imediat se duse la el cu toporul. Nici nu se trezi bine bradul că deja simțea loviturile toporului. Când pădurarul îl pusese în remorca sa alături de stejar, acesta se bucură când îl văzu lângă el.
— Nu pot să cred că ești aici cu mine. Ți-am spus eu că ne vom întâlni cândva.
Bradul și-a dat seama că copacul de lângă el e exact prietenul său stejarul, cel cu care vorbea prin mesaje transmise de păsările lor. Și-a dat atunci seama ce vroia să spună stejarul când i-a făgăduit că se vor întâlni cândva. Acum erau împreună, se puteau vedea, pentru prima oară.
(Încheiere): Pădurarul și-a dus mulțumit lemnele la el acasă și cei doi prieteni ai noștri au sfârșit arși într-o sobă, împreună, glumind și râzând chiar în ultimul lor moment, nepăsându-le de ce li se va întâmpla.
— La revedere, bradule, scumpul meu prieten.
— La revedere, stejarule, vom fi mereu împreună, mereu.