Question

O compunere cu titlu relația dintre părinți-copii

Answer 1

Părinţii noştri sunt părinţi toată viaţa, nu doar în perioada copilăriei noastre. Ataşamentul şi sentimentele de afecţiune ale mamei şi tatălui faţă de copiii lor rămân puternice toată viaţa. Uneori, modul în care se raportează unii la alţii, de-a lungul anilor, păstrează caracteristicile din copilărie.
Unii părinţi acceptă greu faptul că fiul sau fiica lor au devenit adulti, pe propriile lor picioare, independenti. Pentru unii părinţi, a recunoaşte maturizarea copiilor lor, ieşirea din stadiul de dependenţă este echivalent cu trăirea unui sentiment de gol interior, asociat ideii de inutilitate. Aceste trăiri pot apărea în momentul în care copiii pleacă din casa părintească pentru a-şi continua studiile, a-şi găsi un loc de muncă, sau pentru a-şi întemeia, la rândul lor, o familie. Astfel, etape normale în evoluţia unui tânăr, pot fi de multe ori încărcate de sentimente de vinovăţie şi teamă din partea acestuia, precum şi de dezamăgire şi tristeţe din partea părinţilor.  Aceste sentimente, care uneori nu sunt complet conştientizate şi nici recunoscute în mod deschis, duc la tensiuni. Copiii pot rămâne şi la vârsta maturităţii cu o stare de dependenţă faţă de controlul şi aprobarea din partea părinţilor sau poate trece la cealaltă extremă, devenind rebeli, intolerant la orice formă de autoritate.