O compunere cu titlul ”Balaurul cu ochelari de soare”.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
17
Balaurul cu ochelari de soare
a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, un mic balaur care traia intr-o pestera de cand se stia pe lume. Acestui balaur, cu toata maretia sa, ii era frica sa iasa afara, gandindu-se ca cineva sa nu-l rapuna imediat cum fata lui cea rece va intalni blandetea soarelui.
pe langa aceasta frica de lumea exterioara, el primea pe oricine in mica lui casa, ne avand frica de prietenii sai cei mai buni, pescarusii.
aceste pasari incantatoare incercau mereu sa ii explice balaurului nostru ca lumea de afara nu este asa de inspaimantatoare, iar cat timp ei il insotesc, nu i se va intampla nimic. de cate ori auzea acest lucru, balaurul se gandea ca acesti pescarusi nu putea proteja un asa mare balaur, asa ca el raspundea mereu cu un "NU" rastit. cu acest raspuns in fata, pescarusii nu puteau decat sa ii povesteasca balaurului ce sa intampla in viata din exteriorul pesterii si de toate frumusetile vazute in timpul zborului lor spre grota intunecata.
trecusera ani si ani, iar balaurul tot nu voia sa iasa afara, cu toate ca admira foarte mult povestile spuse de prietenii sai. acesta observase ca daca nu v-a iesi acum, nu o va face niciodata. pana la urma balaurul nostru scoase incet un picior afara si inca unul....dar acesta se sperie imediat de razele arzatoare ale soarelui, care ii inundau ochi, asa ca a fugit spre pestera. vazand astea pescarusii s-au gandit cum sa nu mai vadea prietenul lor soarele, cat timp el este afara. unul a spus ca poate iesi afara noaptea, cand soarele apune, iar pe cer domina mandra luna. ceilalti au crezut ca este o idee proasta, pt ca nu poti vedea nimic noaptea. tot luptandu-se cu un rau de ideei, sa le spunem, netoate, unul dintre pescarusi spusese ca vazuse un om plimbandu-se pe afara cu niste ochelari fumurii pe ochi si ca le spunea "ocheari de soare". toti au crezut ca este o idee buna sa faca si balaurului o pereche, asa ca s-au pus pe treaba. dupa 3 saptamani, ochelarii de soare erau gata de purtat. balaurul ii puse pe ochi si iesi sfios si prudent afara. cand ajunse afara, incepuse sa rada cu lacrimi in ochi cand vazu ca unicul sau vis se implinise. isi imbratisa prieteii si le multumi pentru toata dedicatia lor pt acest lucru.
si asa a aparut primul balaur cu ochelari de soare.
si am incalecat pe-o sa si v-am spus povetea asa.
a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, un mic balaur care traia intr-o pestera de cand se stia pe lume. Acestui balaur, cu toata maretia sa, ii era frica sa iasa afara, gandindu-se ca cineva sa nu-l rapuna imediat cum fata lui cea rece va intalni blandetea soarelui.
pe langa aceasta frica de lumea exterioara, el primea pe oricine in mica lui casa, ne avand frica de prietenii sai cei mai buni, pescarusii.
aceste pasari incantatoare incercau mereu sa ii explice balaurului nostru ca lumea de afara nu este asa de inspaimantatoare, iar cat timp ei il insotesc, nu i se va intampla nimic. de cate ori auzea acest lucru, balaurul se gandea ca acesti pescarusi nu putea proteja un asa mare balaur, asa ca el raspundea mereu cu un "NU" rastit. cu acest raspuns in fata, pescarusii nu puteau decat sa ii povesteasca balaurului ce sa intampla in viata din exteriorul pesterii si de toate frumusetile vazute in timpul zborului lor spre grota intunecata.
trecusera ani si ani, iar balaurul tot nu voia sa iasa afara, cu toate ca admira foarte mult povestile spuse de prietenii sai. acesta observase ca daca nu v-a iesi acum, nu o va face niciodata. pana la urma balaurul nostru scoase incet un picior afara si inca unul....dar acesta se sperie imediat de razele arzatoare ale soarelui, care ii inundau ochi, asa ca a fugit spre pestera. vazand astea pescarusii s-au gandit cum sa nu mai vadea prietenul lor soarele, cat timp el este afara. unul a spus ca poate iesi afara noaptea, cand soarele apune, iar pe cer domina mandra luna. ceilalti au crezut ca este o idee proasta, pt ca nu poti vedea nimic noaptea. tot luptandu-se cu un rau de ideei, sa le spunem, netoate, unul dintre pescarusi spusese ca vazuse un om plimbandu-se pe afara cu niste ochelari fumurii pe ochi si ca le spunea "ocheari de soare". toti au crezut ca este o idee buna sa faca si balaurului o pereche, asa ca s-au pus pe treaba. dupa 3 saptamani, ochelarii de soare erau gata de purtat. balaurul ii puse pe ochi si iesi sfios si prudent afara. cand ajunse afara, incepuse sa rada cu lacrimi in ochi cand vazu ca unicul sau vis se implinise. isi imbratisa prieteii si le multumi pentru toata dedicatia lor pt acest lucru.
si asa a aparut primul balaur cu ochelari de soare.
si am incalecat pe-o sa si v-am spus povetea asa.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă