Question

o compunere cu titlul frunza   dupa planul de idei ....1 la marginea paduri,zapada a inceput sa se topeasca 2 printre crengile uscate si-a facut aparitia o frunzulita 3 infatisarea frunzei 4 un scurt dialog dintre frunza si raza calduta de soare 5 aparitia altor frunzulite 6vestea data de frunza naturii inconjuratoare 7 aparitia celorlalte anotimpuri si suferintele indurate de frunza 8 sfarsitul frunzei ..Va rog din tot sufletul sa ma ajutati!

Answer 1

                                    Frunza
 Primavara soseste cu pasi grabiti. Padurea se bucaura de aparitia ei. Zapada e aproape inexistenta, cativa fulgi sezand pe pamantul inzestrat cu fire tinere de iarba. Aproape topiti, fulgii de zapada regreta faptul ca a venit primavara, momentul in care ei incep sa se topeasca rand pe rand. Copacii din padure isi schimba imbracamintea. Prima frunzulita, naiva, isi face aparitia. Mica si nestiutoare, aceasta ii intreaba pe cei mai batrani care au supravietuit frigului cum e iarna. Aceasta curiozitate e justificata deoarece el nici macar nu stia unde se afla.Frunza avea limbul bine sculptat, avand o culoare tanara. Nervurile erau neregulate, ceea ce facea ca ea sa fie si mai frumoasa. 
 Vazandu-i frumusetea, o raza de soare, ultima aparuta, o intreaba:
 -Ce faci, frunzulit-o?
 -Eu nu stiu unde ma aflu! Mi-ai putea spune tu?
 - Sigur! Te afli in padure, paradisul frunzelor. In acest an tu ai fost prima sosita.
 -Pe mine ma cheama Fantezia. Pe tine?
 -Pe mine ma cheama Rosalia si, la fel ca si tine, sunt ultima venita din neamul meu. Bine, in cazul tau e prima dintr-un sezon, dar dupa cum vezi, tu esti undeva la mijloc, fiindca ii mai zaresti inca pe cei mai batrani. 
 - Multumesc pentru explicatii!
 -Cu placere!
 Fantezia isi indrepta privirile inspre celelalte ramuri ale copacilor. Ea observa ca, in continuu, se nasc alte frunze.
 Frunza a observat ceva: primavara a venit! Ea le da frunzelor mai mici aceasta explicatie.
 Primavara era minunata! Copacii, de ,tot felul, se faleau cu bogatele lor vesminte. Fiecare luna a primaverii era din ce in ce mai frumoasa. Dar, odata cu prima zi de vara, frunza se simtea din ce in ce mai slabita. Luna iulie a venit ca un trasnet in inima frunzei. Simtea ca imbatranea. Simtea ca o slabesc puterile, ca e neajutorata. Zi de zi, aceasta se gandea la cum au murit predecesorii sai. Isi amintea cum erau in clipa morti, cat de slabiti si de vestejiti erau. Aceeasi poveste zi de zi. Desi a incercat din ras-puteri sa alunge gandul chinuitor, tot ce facea era in zadar. Veselia, voinicia, gingasia, orice urma de tinerete o parasisera. Prin minte ii strafulgerau tot felul de amintiri de la prima ei intalnire cu raza pana in prezent. Acum, raza de soare o privea trista. Si ea era imbatranita, dar ea stia ca va trai pana ce si soarele va fi. Dar i se rupea inima la gandul ca prietena ei draga, Fantezia, o va parasi.
 Luna Septembrie a fost ingrozitoare. Fantezia se  vedea vestejita, si vedea cum suruoriile ei mai mici se duc, pentru todeauna. Stia ca i va veni si randul ei, mai devreme sau mai tarziu. Dar acum era impacata. Stia ca nu a facut nimanui rau. Astepta, calma, sa moara. 
 Vantul batea cu putere. Acesta a reusit sa smulga numeroase frunze4 mai tinere, dar pe Fantezia si pe alte cateva le-a crutat. 
 Insa, fratele mai mare al acelui vant puternic, vijelia, era nemilos. Trecu pe langa copacul in care se afla Fantezia si incerca cu chiu cu vai sa o zmulga. Dupa aproximativ zece minute, gandul ii reusi. Fijelia zmulse Fantezia de pe coltul de ramura pe care se afla si o arunca cat colo, pe pamant. Acesta a fost ultima clipa din viata Fanteziei. Pe data de 13 Octombrie aceasta s-a stins. Era zi de doliu pentru toate frunzele...