o compunere cu titlul in parc
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În parc
Eram într-o zi in parc si dintr-o data se aude o pisică care era intr-un copac foarte înalt si era foarte speriată!
Eu am chemat pe cineva mai înalt care a salvat-o si era foarte frumoasă!Eu am luat-o acasa cu gândul că mama mea ma va lasa sa o iau! Dar mama mea a spus că nu este bine sa iau pisici străine in casa!Eu atunci m-am întristat! Iar cand am vazut ca nu puteam sa o conving pe mama am inceput sa construiesc o căsuță de pisici langa casa unde stăteam eu,cand a văzut mama ce am facut ma lasat pentru ca ea nu era de acord sa o iau in casa! Pisicuță mea a crescut si a facut puiuti si am pastrat si eu dar i-am dat si lui bunica mea din alt sat!Iar eu ma bucur ca am o pisicuță asa de cuminte si frumoasa.
Coroană?
În parc
Admirând iarba care mă gâdila la tălpi, îmi rotesc privirea. Observ un arbore înalt, crescând într-un spațiu mai vast și izolat. Cum spuneam era înalt, și toții copii se cățărau în el, voind o căsuță în acel arbore. Nimeni nu știa însă ceva, acel parc, potrivit alianțelor păsărilor maiestuoase ce-l vizitau în timpuri nocturne, faptul că, la miezul nopții, o dată la 3 ani, arborele se trezește, și, mintea sa amorțită devine lucidă. Acel arbore era mistic, avea legătură cu magia cumva. Singurul lucru care se știa în mod cert, era că acel arbore avea un stăpân. Boris, un puști cu obrajii pistruiați și ochii precum două mărgele negre ca tăciunele. Din perspectiva mea, povestitorul/povestitoarea fiind, acel arbore ar trebui studiat îndeajuns să știi câte ceva despre rădăcinile împovărate de magie.
Clipesc insistent, remarcând amurgul. Se înnoptase brusc, de parcă stelele se impacientau și voiau să dea petrecerea cu fast în înaltul cerului. Și, observând cu stupoare că adormisem! În mod cert nu mă așteptam, dar activitățile cotidiene de student(ă) mă extenuau, cu siguranță. La un moment dat, lumina gălbuie ce-mi săgeta pleoapele se întunecase. Îmi țin ochii întredeschiși și găsesc arborele, cu o expresie lipsită de entuziasm pe chip.
Iartă-mă, n-am mai putut continua, dar sper că te poți gândi la o continuare. Dacă mai are cineva nevoie de compuneri, scrieți-mi!
Diana,
"DarkDepression"