o compunere cu titlul ,, In parc,,
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
☆
Acum câteva săptămâni am decis ca eu și prietenii mei să mergem în parcul din centrul orașului. O priveliște minunată, o oază de verde și de oxigen.
În apropierea parcului era un mic magazin. Ne-am cumpărat fiecare câte ceva de mâncare și de băut. Am intrat în minunatul parc. Pentru că era foarte cald atunci, am zis să ne așezăm pe o bancă și să privim cu admirație peisajul. Mănunchiul strălucitor al razelor de soare se răsfira din înalt, alintând toate vietățile pământului. Copiii se jucau pe iarbă, săreau coarda, alții mâncau înghețată. După ce ne-am odihnit puțin și am respirat aerul curat și răcoros, am văzut o fetiță care se chinuia să se plimbe cu bicicleta. Le-am zis prietenilor mei să o ajutăm. Am mers lângă ea și am făcut cunoștiință. Am întrebat-o dacă vrea să o ajutăm. Ea a răspuns cu zâmbetul pe buze afirmativ. Doi pe o parte, doi pe cealaltă parte, am încercat să o învățăm să își țină echilibrul pe bicicletă. Nu a fost greu, încet-încet, a învățat din toate sfaturile și ajutorul pe care i l-am oferit. Aceasta ne-a mulțumit și și-a continuat drumul cu bicicleta. Dintr-o dată, cerul s-a înnorat. A început să picure, puțin cât de puțin iar cerul s-a transformat într-o negură. Ne-am hotărât să plecăm din parc. Spre casă, pe stradă se afla o pisică slăbuță, fără adăpost și fără hrană. Mi-a fost milă de ea, așa că am luat-o acasă și am avut grijă de ea. Mi-am luat la revedere de la prietenii mei. Am ajuns acasă udă leoarcă.
Totul bine și frumos, după o oră a încetat ploaia, a apărut un curcubeu, o acardă fermecată peste albastrul cer. Pisica pe care am luat-o de pe stradă s-a făcut mare și frumoasă, mereu stă lângă mine și se uită la mine cu afecțiune. A fost o zi plină de peripeții.