O compunere cu titlul ,,Viata mea de detectiv" vă rog,sa fie de o pagina de caiet.Dau coroana.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Viata mea de detectiv
De mic copil am vrut sa fiu un detectiv bun. Ma uitam la filme si seriale cu tot felul de misiuni secrete si mi se pareau foarte interesante. Parintii ma sustineau in aceasta idee a mea de a fii detectiv.
Dupa studiile facute m am putut angaja ca detectiv pentru cazurile de crima la politie. Nu a durat mult de cand am ajuns la acest post si am primit si misiune. Trebuia sa dezvalui cazul unei fete moarte. Am luat indicii si tot felul de probe si m am dus pe mai multe caii. Singura pista sigura era faptul ca fostul ei sot nu voia sa o vada cu altcineva. Era o persoana toxica doar din mesajele pe care le trimitea. Eu cred ca m am descurcat bine pentru prima mea misiune de detectiv.
Poate vor urma mai multe misiuni si mai grele care ma vor pune in suspans, iar la sfarsit voi fii satisfacuta de reusitele mele pe care le procesez in aceasta cariera pe care am inceput o.
Viața mea de detectiv
Mie îmi place de când sunt mic sa observ și cercetez diverse chestii și să aflu mistere. Adesea mă joc cu prietenii mei de-a detectivii! Dar nu o să vă vină să credeți ce tocmai am pățit!
Acum două zile,pe când exploram luminișul din pădurea din fața casei mele,am găsit împreună cu cel mai bun prieten al meu o urmă de picior in pământ,care nu era al nostru! Am inspectat zona, curioși să aflăm de unde provine urma imensă.
După ce am întrebat-o pe mama mea ce ar putea fi, ea confuză ne-a propus să ne facem treaba ca niște adevărați detectivi!
Am fugit cu prietenul meu sa printăm câteva poze cu urme de animale diverse,iar apoi le-am decupat. Ajunși la fața locului, am încercat să potrivim urmele în urma găsită. Am foști uimiți când am aflat că aceea este o urmă de urs!
I-am povestit mamei,și ea a zâmbit, spunându-ne că poate vom deveni detectivi cândva!
Până la urmă,descoperirea și aventura ne-au ocupat timpul și ne-am distrat!