Question

O compunere de 10-15 rânduri cu multe expresi frumoase despre ce vreți voi.

Answer 1

-fulgi grei de nea
-flori de gheata
-florile ce sclipesc sunt argint ce se tese pe geamuri
-prin vazduh plutesc stelute mici si albe de nea 
-fulgi moi si pufosi troienesc cararile 
-fulgi de argint, azvarliti din cer, par clopotei atarnati la saniutele copiilor
-zapada pufoasa
-zapada, lacrimi inghetate
-campul pare de cristal
-dealurile, ca niste uriasi, dorm sub zapada
-peste tara se astern lanuri de argint
-drumurile sunt ca niste oglinzi poleite de soarele stralucitor
-copacii tacuti sunt imbracati in promoroaca
-copaci de zahar
-padure alba, stralucitoare
-totul este o intindere tacuta si alba
-linistea se sparge de glasuri vesele ale copiilor
-pe cerul plumburiu norii grei nu au astampar
-zapada cristalina pare un lan de diamante ce scartaie sub picioare
-mos craciun priveste pe geamuri aburite ale caselor
-cununa de stelute argintii
-vremea rea a amortit padurea
-covoare albe si moi
-fluturi lucitori zboara din cer inspre pamant
-muntii nvesmantati in alb
-crengi gatite cu beteala alba, stralucitoare
-copiii fac matanii prin zapada ori sirag de saniute 
-ninge ca-n povesti 
-maica iarna s-a grabit sa cearna norii
-natura muta
-neaua stralucitoare e ca un cojoc gros
-jocul fulgilor de nea cazuti din norii pufosi ca de vata
-casele dorm sub povara zapezii
-iarna ca un plocat.Si tu fa compunere Iarna a sosit pe ulița pietruită a satului. Fulgi mari de zăpadă, ușori ca puful de păpădie au căzut necontenit din cerul încărcat cu nori albi. S-au așternut în straturi multiple, îmbrăcând în alb tot ce a prins în cale. Ulița plină de pietre, și pe alocuri presărată cu gropi, a fost acoperită de un covor alb. Urâtă până mai ieri, strada seamănă acum cu o alee regală, plină de strălucire, împrăștiind sclipiri în bătaia razelor soarelui. Zăpada proaspăt ninsă, într-o grosime considerabilă, scârțâie sub talpa papucilor. Pomișorii firavi de pe margine sunt acoperiți cu zăpadă și par niște brazi de Crăciun, ornați cu beteală argintie. 

Casele modeste de pe ulița lăturalnică au fost zugrăvite și ele în alb. Mai harnică decât de obicei, iarna a cernut suficientă zăpadă încât să acopere acoperișurile în întregime. Șindrilele caselor, coapte de soarele puternic al verii, supuse acum înghețului, se află sub imperiul greutății stratului considerabil de nea. Din când în când, câte un incnet scurt se aude dinspre acoperământul caselor de chirpici. Nepăsător de zăpada ce amenință partea de sus a caselor, prin hornuri încadrate de omăt, fum gros se ridică liniștit spre cer. Acesta este un semn că gospodarii, speriați de gerul aspru al iernii, ard de zor lemne în sobele din case. Cu toate că peisajul merită admirat, niciun picior de om nu se vede pe ulița încremenită în albul nesfârșit. Și asta pentru că iarna nu a adus doar zăpadă grea, ci și temperaturi mult sub limita înghețului.

În capătul uliței cufundate într-o liniștă deplină, o bisericuță din lemn străjuie limita locuită a satului. Turla micuță, dar distinsă este poleită cu un strat de zăpadă înghețată. Doar crucea din vârf a rămas neninsă, luciul negru al metalului contrastând cu albul din jur. E ora vecerniilor, iar dangătul clopotelor sparge amorțirea generală din jur. Odată cu zgomotul produs de clopotele din podul bisericii, un strat de zăpadă se împrăștie în jur de pe acoperișul edificiului. Un stol de păsări se ridică în zbor, alungate de sunetul prelung, după care se așează pe un gard nins. De acolo scrutează oceanul de alb dimprejur, ca și când ar fi uimite de frumusețea peisajului.