Question

O compunere de groază de Halloween minim 150 cuvinte

Answer 1

O întâmplare de Halloween

E toamnă.
Eu, împreună cu prietenul meu cel mai bun, şi cu părinţii, am făcut nişte bostănei specifici sărbătorii de Halloween.După ce i-am aranjat in toate camerele si pe scarile din faţa casei, am decis să punem lumânări, pentru a vedea cum arată când sunt aprinşi.
Tata a venit cu o idee care nu mi-a displăcut. A zis că în această seară, el cu mama, se vor duce, pentru a-mi cumpăra o costumaţie. Acest lucru, ar insemna că eu, voi rămâne cu prietenul meu cel mai bun, singuri, in casă.
Se apropie Halloween-ul. Eu, unul,nu cred in fantome sau in chestii din astea de păcălit copiii.
Rămaşi singuri in casă, Albert prietenul meu,stinge luminile.Nu puteam observa nimic.Doar umbrele diabolice ale bostanilor aprinsi,imbratisandu-se pe tavanul pereţilor. Mă uitam la prietenul meu, care se amuza de situaţie. Până la urmă ce putea fi atât de grav? E casa mea, doar că am stins lumina. Nu putea fi nimic rău. Dintr-o dată, o uşa se trânteşte cu putere. Mă uit in stânga şi in dreapta să văd de unde a provenit zgomotul şi de cine a fost provocat. Spre surprinderea mea, Albert nu mai era in cameră. Disparuse. Încerc să deschid uşa ca să văd unde a dispărut prietenul meu. Dar ce să vezi? Uşa nu se deschide. Oare era încuiată? Nu prea cred...Am mai încercat odată, dar a fost tot fără rezultat. Inima imi batea enorm de repede. Ce a fost asta? Ce se întâmplă. Incet, încet, incep să-mi revin. Mă ridic de lângă clanţa uşii, si incerc să apăs pe întrerupător pentru a aprinde lumina. In scurt timp, am observat că peretele era mânjit de sânge. M-am uitat la mâna mea, din care se scurgea un lichid care se vedea maroniu, la lumina slabă transmisă de bostanii din încăpere.
Încerc din răsputeri să fiu tare de inimă, imi adun toate forţele, şi apăs pe întrerupător. În momentul următor, luminile bostanilor s-au stins toate deodată. Încercarea mea eşuată de a aprinde lumina, a dus la un dezastru şi mai mare. Nu mai vedeam nimic. Incercam să pipăi obiectele din jurul meu, pentru a-mi putea da seama unde mă aflu. Dintr-o dată, simt cum calc pe ceva moale. În momentul următor, aud un ţipăt înfundat ieşind de sub picioarele mele. Oare ce să fie?! Încep să strig după ajutor. Privesc inspre fereastră, pe unde pătrunde lumina lunii pline. Printre geamul intredeschis, observ cum îşi face apariţia un liliac bezmetic, în camera mea. Ce mai e şi asta? De ce eu? Unde e Albert? Cum o să scap de aici?
Dintr-o dată, simt ceva cum se mişcă la spatele meu. Mă intorc brusc şi observ... o...FANTOMĂ?! Nu, nu e posibil... Cred că am halucinaţii.Cu un zâmbet malefic, scoate de la spate un cuţit. Acum e momentul in care toată viaţa mea imi trece prin faţa ochilor. Ce am făcut eu, pentru a avea o moarte atât de tragică? Fie ce o fi să fie... Am închis ochii.
Spre surprinderea mea, nu s-a întâmplat ceea ce am crezut eu. Fantoma mă luă pe sus, ducându-mă... nici eu nu stiu unde.
Peste puţin timp, îmi dau seama că a deschis uşa care ducea spre hol. M-a luat in spate, şi mă ducea pe scarile de la etaj. Ce putea sa-mi facă? Acum ori traiesc, ori mor. Una dintre astea două e sigură. Oare vrea să mă arunce de la balcon? Nu. Asta nu e posibil. Tremuram. Trebuie să recunosc, chiar îmi era frică.
Odată ajuns la etaj, observ că becurile se aprind unul cate unul. Acolo, mama şi tata, împreună cu Albert, toate mătuşile mele mă aşteaptă. Wow?! Deci ei au pus toate astea la cale? Acum, fantoma, s-a transformat in unchiul meu-Cornel. Oricum îi stă mult mai bine fără mască. Uimit de toate cele întâmplate inca tremuram.Sus, la etaj, toti mă aplaudau. Era şi ziua mea de naştere. Petrecerea a ţinut toată noaptea. După multe cadouri şi surprize, mă simţeam ostenit.
Nu o să uit niciodată această zi, in care am trăit cea mai mare groază a vieţii mele.



Cred că e destul de bună. Sper că te-am ajutat. Spor la teme! ｡^‿^｡