O compunere descriptiva cu titlul Lacul.
Răspunsuri la întrebare
Lacul
Pictorul se dori gânditor, atât cât se putea compara cu un om sleit de puteri,
dus peste tărâmurile de jos ale imaginației, aruncat peste tărâmurile de sus
ale fanteziei.
Nimic nu-l liniștea, iar forfota gândurilor se prefăcea în țesătură groasă,
de fire asimetrice, unde se însăila sentimentul acru al nimicniciei.
Din cer cobora alene un nor cât un munte de disperare, iar pictorul tremura ușor din gene, se rezema de culorile palide ale realității, și visa...
Visa un lac liniștit, ca un început de toamnă, ca o lumină lină, lumină luminie, lumină din făcliile cele mari ale universului mut.
Și lacul era atât de plan, de nemișcat, că însuși Euclid s-ar fi trezit din eterna lui nemișcare pentru a-l contempla.
Și atunci, pictorul, copleșit de extaz, desenă repede și impecabil două
drepte paralele, iar între ele știa că va fi el, nemărginitul lac,
lacul speranțelor, lacul de lacrimi amare, lacul de sudoare rece,
lunecoasă, lacul unde ielele-și răstoarnă descântecele șuierate prelung,
în dangătul nopților grele, fără de lună.