o compunere despre alpinistii romani care au cucerit Everestul
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În anul 1985 a pornit spre vîrful Gurja Himal expediţia condusă de Taina şi Emil Coliban şi naturalistul Ovidiu Bojor. După moartea medicului Cezar Vergulescu, echipa s-a destrămat, dar Marius Mărcuş împreună cu un alpinist nepalez au atins totuşi vîrful.
Expediţia spre Broad Peak din anul 1987 a fost un eşec. Acest vîrf de 8.047 m a fost urcat cinci ani mai tîrziu de Constantin Lăcătuşu, în cadrul unei expediţii americane. În 1992, prima echipă feminină românească de Himalaya, formată din Taina Coliban şi Sanda Isăilă, dispare în încercarea de escaladare a vîrfului Dhaulagiri (8.167 m). După o tentativă nefinalizată în anul 1994, la 17 mai 1995 Lăcătuşu devine primul român care ajunge pe Everest.
Temutul vîrf Nanga Parbat (8.125 m) este abordat în anul 1996 de expediţia condusă de Răzvan Petcu. Vremea nefavorabilă opreşte echipa la aproape 8.000 de metri. Răzvan Petcu şi Gabriel Stana încearcă să forţeze înaintarea, dar dispar sub o uriaşă avalanşă. Unul dintre supravieţuitorii expediţiei, Mihai Cioroianu, reuşeşte în anul următor să atingă vîrful, împreună cu trei spanioli, dintre care unul moare la coborîre. În 1998, înrăutăţirea vremii opreşte expediţia Clubului Alpin Transilvania la 7.800 m pe Nanga Parbat şi întoarce pe Cho Oyu de la 7.500 m echipa Galescu – Lăcătuşu.
Cioroianu reuşeşte să urce un alt optmiar, Gasherbrum II, cu un coechipier italian. El moare în 1999 în tentativa de ascensiune a piscului K2 (8.611 m, al doilea vîrf al Terrei). În numai zece ani, românii au cucerit cîţiva optmiari, inclusiv Everestul. Din păcate, aceste performanţe au costat şase vieţi.
Lăcătuşu
Ticu Lăcătuşu este unul dintre alpiniştii care au recuperat startul întîrziat al românilor spre Himalaya.
În anii 1990-1991 realizează două premiere în Caucaz. Un an mai tîrziu urcă Broad Peak, primul optmiar cucerit de un român. În 1993 continuă premierele în Caucaz. În plină formă, porneşte în anul următor spre Everest, pe un traseu în premieră mondială (prin Tibet, pe faţa nord-estică), şi ajunge pînă la 8.100 m. Dar intervine în acţiunea de ajutorare a unei expediţii internaţionale, salvînd un canadian de la moarte.
Ratează astfel vîrful, dar obţine ceva mai preţios: „Viaţa unui om este mai presus decît orice munte. Fără această solidaritate nu ar mai exista nimic, iar eu aş abandona definitiv escaladele“. Comitetul Olimpic Român îi acordă Premiul Fair Play. Va ajunge în anul următor, pe ruta versantului nordic.
Escaladarea celui mai înalt vîrf european, Elbrusul, în 1993, îi dă ideea proiectului Top 7 – de a urca pe „acoperişurile“ celor şapte continente: 1995 – Kilimanjaro, Africa, 1996 – Aconcagua, America de Sud, 1997 – Denali, America de Nord, 2000 – Carstensz Pyramid, Australia-Oceania, 2001 – Mount Vinson, Antarctica. Doar 75 de alpinişti ai lumii au reuşit această remarcabilă performanţă.
Explicație: