Question

o compunere despre destinul unui cățel în care sa folositi cat mai multe adjective și să le subliniat!! Dau coroana!!

Answer 1

Bobiță era un cățeluş mic, cu blăniță pufoasă maro, boticul fin şi drăguț şi ochii mari şi fericiți. Avea nişte stăpâni iubitori, care-l îngrijeau şi-l iubeau. Într-o zi, Bobiță o văzu pe fetița care îi era stăpână foarte tristă. Se urcă pe două picioare şi o linse pe față, încercând să o facă fericită, dar fata aproape plângea. Îl luă în brațe şi îl puse în maşină. Maşina porni şi ajunse pe un câmp întins. Uşile se deschiseră. Fetița plângea. Îl luă în brațe pentru ultima dată, tremurând. Mama fetei luă câinele şi îl aruncă brutal pe jos. Fata plângea cât de tare putea. Uşile se închiseră şi maşina porni. Fata se uita la bietul câine abandonat cu durere. Bobiță rămase singur, abandonat. Când fu aruncat, lăbuța îi fu scrântită. "Of, de ar fi stăpâna mea aici m-ar duce la veterinar repede şi m-ar îmbrățişa..." gândi bietul câine şi îşi adu aminte de ultima îmbrățişare primită de la ea. Felul în care tremura cu tot corpul, cum lăsa lacrimile să curgă pe blana lui deasă..
Cățeluşul merse, cum era el, până dădu de un mic orăşel. Mergea săracul de el, căutând prin gunoaie câte ceva de mâncare. Aşa trecură luni sau poate chiar ani întregi. Era iarnă, ningea cu fulgi mari şi reci, acoperindu-i blana. Tremura. Nu mai avea mâncare. Nu mai putea. Simțea că nu mai are mult de trăit.
Atunci privirea îi căzu pe un panou. Era o poză cu el. "Câine dispărut. Răspunde la numele de Bobiță".
Văzu o fată, trecând tristă prin fața lui. Se uită la el preț de o secundă şi îl luă în brațe. Acea îmbrățişare, acel tremurat...
Îl luă pe câine şi îl duse acasă. Îl hrăni şi îngriji. Bobița arăta ca înainte să fie abandonat. Se simțea ca în rai. Se simțea iubit.