Question

o compunere despre o situatie din viata in care ai dat dovanda de bunatate. 

Answer 1

Câti dintre oameni au simțit cum sufletul începe să le zboare când fac o faptă bună?Nu mulți,căci în ziua de azi bunătatea e de neinchipuit.Răutatea domnește aprig printre oamenii,diferențele ne fac să ne îndepărtăm și să privim cu ochi răi tot ceea ce noi considerăm diferit,stricat sau urât.Suferințele se țin îl lanț pe pământ,iar suferința de azi a fost bucuria de ieri.
Ceea ce am învățat de-a lungul timpului e că oamenii sunt dezgustători și plini de răutate,iar asta nu se poate îndrepta decât cu voia fiecăruia.Încerc să-mi clătesc privirea,ducându-mă des la biserică,dar uneori,și fară să vreau,privesc suferințele oamenilor ce mă fac să simt un gust amar care nu trece ușor.Astăzi a fost o zi bună.Trezindu-mă cât mai de dimineață ca să merg la slujbă,observ că după mult timp nu văd lucruri urâte,ci chiar demne de privit.Slujba se termină într-un sfârșit,și vreau să aprind lumânări.Văd o bătrână micuță,aproape neobservabilă cum își face loc printre oameni,cerându--și scuze.Clipește de câteva ori și își îndreaptă singura lumânare către una ce ardea,însă nu nimerește deloc flacăra.Se frige,o doare,îi cad lacrimile,însă se ține tare căci știe că va reuși.Își aprinde lumânarea și încearcă să o pună lângă celelalte,dar ochii o trădeaza.Ceara topită se scurge pe hainele deteriorate și răsuflă încet;o văd,picioarele nu o mai țin.Iar eu,având un nod în gât,mă apropi și îi așez lumânarea,în timp ce dumneai își cântă morții în liniște.Chipul îi era bătrân,lacrimile se ascundeau în riduri,ochii îi erau blânzi și curați,buni de privit.Nu avea pe nimeni,ea nu era cu nimeni și nimeni nu era cu ea.Spunea,spunea multe.Era o pasăre rănită ce se plimba pe cer,așteptând un vânător s-o împuște,căci nu mai era de folos,aripile i se tăiaseră o dată cu bătrânețea.Copii?Avea,erau plecați departe.Și-au uitat-o undeva,nu mai știe nimeni de ea.Știe doar Dumnezeu,cel ce-i ascultă rugăciunile și rugile.Cel ce-i mângâie chipul rănit,ce-i șterge lacrimile amare,ce-i promite o mângâie.
Nici lacrimile mele nu mai era de stat,ci au căzut în voie și s-au împrăștiat alături de tristețea femeii.Îi ofer o îmbrățisare,nimic mai multi,însă îi simt de îndată suferința și mai mare.Singură,rănită,bolnavă...Timpul e o durere,bătrânețea la fel.Dar există o alinare pentru toți.

Answer 2

Intr-o zi ploiasa de toamna, ma intorceam impreuna cu mama de la scoala. 
Pe drum, insa, am gasit un catelus speriat si infometat, abandonat intr-o cutie. Am luat catelusul, cu acodrul mamei, si l-am adus casa unde l-am spalat si i-am dat sa manance, apoi l-am dus la un medica veterinar pentru consult. Medicul ne-a spus ca este sanatos si l-a vaccinat. I-am pus numele ”Taifun” pentru ca este foarte activ si rastoarna totul in calea lui. Petreccem mult timp impreuna iar in vacante suntem de nedespartit. Taifun este un prieten loial, il iubesc mult si ma bucu ca l-am luat de pe strada.