O compunere dintr-o discuție dintre un om si dintre o pasare (va rog mult dau coroana)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Era primăvară. Faimosul anotimp al renașterii care readuce lumii frumusețea culorilor a sunetelor și a vizualului.
Stăteam pe banca unui parc bucureștean și admiram frumusețea peisajului ce mă înconjoară până când au un zgomot ciudat .Acel zgomot ciudat se auzea de undeva din stânga mea și se auzea asemenea unei voci pițigăiate.
- Vai, iar m/am încurcat și am reajuns în același loc!
Mă întorc în stânga mea și sunt cuprins de cel mai mare șoc din viața mea. O biată vrăbiuță care vorbea de una singură. Mă ciupesc de două ori ca să mă asigur ca e adevarat ce aud si apoi mă surpins si eu pe mine când ma pomenesc sa o întreb ceva ca sa ma asigur ca nu visez.
-Tu tocmai ai vorbit? spun eu mirat.
Vrăbiuța face o față mirată și spune mai șoptit.
-Vai, dar ce prostuț sunt, am și uitat că nu am voie să vorbesc când sunt oamenii în jur.
-Voi puteți vorbi mereu? spun eu mirat de ce tocmai am auzit.
-Bineînțeles, dar tu ce credeai ca suntem mute? Sau că vorbim doar păsărește? Fiecare pasăre știe cel puțin 12 limbii, altfel nu te poți descurca în lumea asta.
-Și de ce nu vorbiți cu oamenii?
-Fiindcă nu ne permite legea pasărească bineînteles ,altfel crede/ma ca as vorbi in continuu.
-Și cum e să zbori mereu?
-Păi vezi tu zborul e precum mersul cu masina daca o faci prea des începi să ai rău de el.
-Aha interesant.
-Vezi tu băiete aș mai sta cu tine la taclale dar am treabă și vezi să ții bine secretul, altfel armată păsărească va avea grija de tine!