O compunere in care va imaginați o alt fel de pierderea scrisorii pierdute de Ion Luca Caragiale
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Este o specie literara a genului dramatic, ce evoca personaje, intamplari, moravuri intr-un fel care starneste rasul, avand un final fericit.
Esenta comicului consta in contrastul dintre frumos si urat, dintre esenta si aparenta, dintre scop si mijloace, dintre intentie si realizare, dintre valoare si non-valoare etc. El se manifesta sub forme diferite: umor, satira, ironie, sarcasm si grotesc.
Pe scena isi fac aparitia si Farfuridi si Branzovenescu (primul fiind preferatul puterii pentru functia de deputat).
Zoe si Stefan Tipatescu afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a sustras scrisoarea.
In actul al 2-lea actiunea se tensioneaza treptat. Farfuridi si Branzovenescu trimit o depesa la Centru, la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect de tradare. Pristanda il aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata, Zoe accepta sa se intalneasca cu Nae Catavencu si incearca sa il convinga pe prefect sa il sustina in alegeri. Initial, Tipatescu refuza, ca apoi sa accepte sa fie de partea lui Nae Catavencu. Cetateanul turmentat este safatuit sa faca si el acelas lucru.
Intretimp, de la Centru soseste o depesa prin care se cere sa se anunte candidatura lui Agamita Dandanache.
Conflictului de baza al piesei i se subordoneaza o serie de conflicte secundare.
Conflictul principal se declanseaza o data cu amenintarea lui Nae Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat. Zoe se alerteaza si accepta, in cele din urma conditiile impuse de Catavencu, in timp ce Trahanache este convins ca scrisoarea este o plastografie. Lovitura de teatru vine catre finalul piesei, cand ravnita candidatura este atribuita unui trimis de la Centru, Agamemnon Dandanache, mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu.
Conflictul se stinge atunci cand scrisoarea revine la Zoe prin intermediul cetateanului turmentat iar Nae Catavencu deposedat de obiectul santajului, accepta toate conditiile impuse de Zoe.
Conflictul principal antreneaza si alte conflicte secundare. Farfuridi si Branzovenescu se tem ca vor fi tradati si intra in disputa cu Tipatescu, cu Zoe si Trahanache. De asemenea, apar conflicte si intre Stefan Tipatescu si Zoe, legatate de sustinerea candidaturii lui Nae Catavencu. In actul al III-lea, in pauza dintre cele 2 discursuri, Farfuridi si Catavencu intra in conflict, cel de-al doilea fiind acuzat ca este candidatul prefectului.
Derularea faptelor, declansate de pierderea repetata a scrisorii, de catre destinatar si apoi de catre santajist, evolutia conflictelor, comportarea si limbajul personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei comedii: starnirea rasului si finalul comic prin rezolvarea neasteptata a situatiei initiale.
Comicul se realizeaza in aceasta piesa printr-o diversitate de mijloace.
Nu lipsesc nici contradictiile de termeni: doisprezece trecut de fix, expresiile pleonastice: unde nu e moral, ecolo e coruptie, tautologiile: enteresul si iar enteresul, cacofoniile: sa zica ca nu le are, analocolutul: eu, care familia mea si eu ca romanul impartial in sfarsit sa traiasca.
Trahanache, prezidentul tuturor comitetelor si comitiilor din judet, este un vanitos inselat. Este tipul incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada, fie din convingere, fie din enteres, in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei. Este un ticait viclean (la randul sau il santajeaza pe Catavencu folosindu-se de polita falsificata) cu stereotipii de comportament si de limbaj (recomanda tuturor sa aiba putintica rabdare). Numele lui sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor (trahanana = coca moale); il modeleaza enteresul, ordinele superiorilor de la centru. Exprimarea lui Trahanache este incorecta, agramata. Gandirea si cultura personajului se rezuma la cuvintele fiului sau de la facultate: unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, vasazica ca nu le are (truism = adevar evident; cacofonie).
Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, este cea mai distinsa figura din dramaturgia lui I.L. Caragiale. Este o femeie voluntara care joaca insa comedia slabiciunii feminine. Nu ezita sa isi insele sotul, iar in momentul descoperirii scrisorii de amor lupta din rasputeri ca sa isi salveze reputatia. Este tipul adulterinei.
Atunci cand isi da seama ca Nae Catavencu este invins, il iarta si ii castiga devotamentul, amintindu-i ca mai sunt si alte Camere, adica alte prilejuri pentru a ajunge deputat. Cetateanul turmentat vede in Zoe o dama buna.
Tipatescu, prefectul judetului este tipul junelui-prim din teatrul clasic. Este un orgolios fara masura, face abuzuri, incalca legea, accepta compromisuri si administreaza judetul ca pe propria sa mosie.
Stapaneste arta disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie nimic de scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima, iar fata de Catavencu devine violent, pentru a-l impresiona, schimbandu-si apoi atitudinea.
Esenta comicului consta in contrastul dintre frumos si urat, dintre esenta si aparenta, dintre scop si mijloace, dintre intentie si realizare, dintre valoare si non-valoare etc. El se manifesta sub forme diferite: umor, satira, ironie, sarcasm si grotesc.
Pe scena isi fac aparitia si Farfuridi si Branzovenescu (primul fiind preferatul puterii pentru functia de deputat).
Zoe si Stefan Tipatescu afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a sustras scrisoarea.
In actul al 2-lea actiunea se tensioneaza treptat. Farfuridi si Branzovenescu trimit o depesa la Centru, la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect de tradare. Pristanda il aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata, Zoe accepta sa se intalneasca cu Nae Catavencu si incearca sa il convinga pe prefect sa il sustina in alegeri. Initial, Tipatescu refuza, ca apoi sa accepte sa fie de partea lui Nae Catavencu. Cetateanul turmentat este safatuit sa faca si el acelas lucru.
Intretimp, de la Centru soseste o depesa prin care se cere sa se anunte candidatura lui Agamita Dandanache.
Conflictului de baza al piesei i se subordoneaza o serie de conflicte secundare.
Conflictul principal se declanseaza o data cu amenintarea lui Nae Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat. Zoe se alerteaza si accepta, in cele din urma conditiile impuse de Catavencu, in timp ce Trahanache este convins ca scrisoarea este o plastografie. Lovitura de teatru vine catre finalul piesei, cand ravnita candidatura este atribuita unui trimis de la Centru, Agamemnon Dandanache, mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu.
Conflictul se stinge atunci cand scrisoarea revine la Zoe prin intermediul cetateanului turmentat iar Nae Catavencu deposedat de obiectul santajului, accepta toate conditiile impuse de Zoe.
Conflictul principal antreneaza si alte conflicte secundare. Farfuridi si Branzovenescu se tem ca vor fi tradati si intra in disputa cu Tipatescu, cu Zoe si Trahanache. De asemenea, apar conflicte si intre Stefan Tipatescu si Zoe, legatate de sustinerea candidaturii lui Nae Catavencu. In actul al III-lea, in pauza dintre cele 2 discursuri, Farfuridi si Catavencu intra in conflict, cel de-al doilea fiind acuzat ca este candidatul prefectului.
Derularea faptelor, declansate de pierderea repetata a scrisorii, de catre destinatar si apoi de catre santajist, evolutia conflictelor, comportarea si limbajul personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei comedii: starnirea rasului si finalul comic prin rezolvarea neasteptata a situatiei initiale.
Comicul se realizeaza in aceasta piesa printr-o diversitate de mijloace.
Nu lipsesc nici contradictiile de termeni: doisprezece trecut de fix, expresiile pleonastice: unde nu e moral, ecolo e coruptie, tautologiile: enteresul si iar enteresul, cacofoniile: sa zica ca nu le are, analocolutul: eu, care familia mea si eu ca romanul impartial in sfarsit sa traiasca.
Trahanache, prezidentul tuturor comitetelor si comitiilor din judet, este un vanitos inselat. Este tipul incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada, fie din convingere, fie din enteres, in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei. Este un ticait viclean (la randul sau il santajeaza pe Catavencu folosindu-se de polita falsificata) cu stereotipii de comportament si de limbaj (recomanda tuturor sa aiba putintica rabdare). Numele lui sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor (trahanana = coca moale); il modeleaza enteresul, ordinele superiorilor de la centru. Exprimarea lui Trahanache este incorecta, agramata. Gandirea si cultura personajului se rezuma la cuvintele fiului sau de la facultate: unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, vasazica ca nu le are (truism = adevar evident; cacofonie).
Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, este cea mai distinsa figura din dramaturgia lui I.L. Caragiale. Este o femeie voluntara care joaca insa comedia slabiciunii feminine. Nu ezita sa isi insele sotul, iar in momentul descoperirii scrisorii de amor lupta din rasputeri ca sa isi salveze reputatia. Este tipul adulterinei.
Atunci cand isi da seama ca Nae Catavencu este invins, il iarta si ii castiga devotamentul, amintindu-i ca mai sunt si alte Camere, adica alte prilejuri pentru a ajunge deputat. Cetateanul turmentat vede in Zoe o dama buna.
Tipatescu, prefectul judetului este tipul junelui-prim din teatrul clasic. Este un orgolios fara masura, face abuzuri, incalca legea, accepta compromisuri si administreaza judetul ca pe propria sa mosie.
Stapaneste arta disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie nimic de scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima, iar fata de Catavencu devine violent, pentru a-l impresiona, schimbandu-si apoi atitudinea.
mamatata17:
asta e compunere în care realizezi în alt fel pierderea scrisorii
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Chimie,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Chimie,
9 ani în urmă
Ed. tehnologică,
9 ani în urmă
Biologie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă