o compunere libera
e urgent va rorg!!
Răspunsuri la întrebare
Era toamna. Intunericul, frigul si vremurile grele invaluiau casele oamenilor pe neasteptate. Suferinta oamenilor incepea sa devina de-a dreptul o boala incurabila. Speranta aproape ca nu mai exista, nimeni nu ar mai fi putut crede ca ceva se v-a putea schimba. Viata era crunta si, dar razboiul era si mai si. Nelasand vre-o urma in cale, toti se asteptau la venitea lui si aici. Aici..., aici, unde totul era atat de linistit, fericit si aproape ca de basm. Cum ar mai putea cineva avea speranta ca ceva v-a deveni mai bine? Doar speranata si dorinta pura si inocenta de copil mai putea sustine tristetea oamenilor. Dar in special Susie.
Susie era o fata desteapta, carismata si plina de speranta, ai putea spuna ca ciudat de plina de speranta. Ea stia ca totul v-a deveni mai bine candva si ca fiecare isi v-a gasi linistea si pacea pe acest pamant. Dupa toate aceste sacrificii, ea stia ca ceva v-a deveni sigur mai bine. Si asa a si fost.
Totul a inceput in dimineata de 10 noiembrie, soarele rasarise, pasarile incepusera sa ciripeasca, dar cel mai bine, nu se mai auzea niciun glont, geamat sau bombardament. In sfarsit razboiul se incheiase. Sau asa credea toata lumea. Trecuse ceva timp, iar oamenii iesisera la plimbare fericiti ca aceastq perioada crunta din viata lor s-a sfarsit. Iar asa facuse si famila Blancke. Familia Blancke era tot la ce putea visa Susie, asta dupa ce familia ei biologica fusese torturata si omorata de catre soldatii nemilosi. Cine si-ar mai fi putut inchipui ca asa fetita ar putea suferi o pierdere mai mare si mai tragica decat asta? Iata ca pe neasteptate, dupa apusul soarelui, cand totul parea linistit si calm, raul venise peste toti. Susie ramasese singurul supravietuitor.
Inconjurata de toate victimele macelului Susie reusise sa se ridice si sa isi continuie viata. Acum fiind o onorabila supravietuitoare.