Question

O compunere mai lunga despre anii petrecuti cu Bunica
Repede....dau funda si punctemersi...

Answer 1

                                                Anii cu bunica mea



     Trec fara sa magandesc, iar apoi caut amanunte noi, fapte, gesturii, clipe si momente, care sa-mi arete cu adevarat ce inseamna viata. 
     Ce faci oare cand te simti singur? Cand simti ca nimeni nu este langa tine sa te protejeze? Am trecut prin atatea in viata mea, am trait clipe frumoase, dar si clipe mai putin frumoase. In viata mea exista o persoana anume care mi-a dat cu adevarat putere, care m-a invatat, si s-a straduit sa-mi fie mie bine. Poate ca multi nu au inteles ceia ce am spus, dar eu da fiindca este viata mea si tin la ea, lafel ca la si bunica mea, care mereu mi-a fost alaturi indiferent de situatie. Mereu stateam si-mi povesteam in gand tot ce visam. Anii trec, dar unele ranii nu se inchid prea usor. Bunica mea mereu ma ajuta sa inteleg ce am de facut, care este cu adevarat dorinta mea. Visele mele atunci cand nu cred ca se implinesc, bunica mea vine si-mi spune ca mai exista si sperante, iar ''Speranta moasre ultima''. In fiecare an cand stau cu bunica mea, doresc ca ea sa vina si sa-mi spuna o poveste din tinereata ei, iar povestiile bunicii mele sunt pline cu adevarat de fantasme, de bucurii, momente si clipe minunate. Bunica mea imi este totodata si mama si tata. Nu ma pot gandii ce-ar putea fi mai frumos decat sa stau impreuna cu bunica mea. Mereu imi zice sa-mi urmez visele, fiindca mereu o generatie noua se naste, iar peste anii si anii am putea schimba lumea fara sa mai stam pe gandurii. 
Bunica mea stie cum sa ma faca fericita, sa am un atuu al meu, sa privesc viata din colturii diferite. Atunci cand stau cu bunica mea si-mi zice ca a mai trecut un an, eu nu pot s-o spun. Fiindca simt ca timpul trece prea repede, iar pe timp de trece eu nu mai sunt lafel si nici bunica mea. Mereu imi spune sa nu ma ingrijorez, fiidca acum sunt copil, trebuie sa-mi vad de copilaria si grijiile mele copilaresti. Fiindca bunica mea este trecuta prin viata, ea stie lucruri care la un momendat  au inchis-o si nu i-au dat scapare. Nu imi povesteste despre viata, fiidca stie ca viata e cruda cand ajungi la maturitate, iar copilaria pleaca si toti anii cei frumosi raman niste amintirii neastinse parca... Anii poate au trecut, dar niciodata nu am stat degeaba, mereu mi-am ajutat bunica, mereu o ascultam si mereu ne distram, asa cum puteam. In viata nu trebuie sa fi bogat, ci sa ai un suflet curat, sa-ti gasesti o cale spre fericire, asa cum si ei mi-am gasit-o. Nu pot sa trag pe nimeni la raspundere fiidca timpul trece, nu-i asa?... dar pot sa stau iar cu bunica mea si sa-i ascult povestiile asa cum faceam cand eram mica, fiecare gand, ce mi-l spune o ascult, dar atunci cand ii pun unele intrebarii imi spune ca nu e momentul, fiindca eu stiu raspunsul dar trebuie sa caut in mine. Inainte nu intelegeam ce ar trebui sa insemne dar acum stiu, si-i multumesc mult de tot bunicii mele. As vrea sa-i spun cu voce tare ca timpul nu s-a pierdut, fiecare clipa care o mai am o sa traiesc la maxim. In fiecare an bucnica mea ma invata lucruri noi, anii petrecutii cu bunica mea sunt cei mai frumosii si nu ii voi uita vreodata.
      O raza de soare mi-a luminat calea spre bunica mea, asa cum o zi se sfarseste cu un apus de soare, asa si timpul trece temeinic pe langa mine, lasand in inima mea aceea fetita mica si naiva, care statea cu bunica ei si inca mai face acest lucru. Poate ca anii trec si au trecut, dar niciodata nu este prea tarziu sa incepi o noua viata.