Question

O compunere neobisnuita de vara ::~::~::~~: gen asa A fost odata o zi frumoasa de vara . Eu pe cand eram copil, aveam un dor de a explora tot ce vad prin jurul meu . Odata cand am fost in vizita la bunicii mei, am plecat cu tataie in padurea de langa casa sa. Acolo, eu nazdravan cum eram, am plecat de langa el . Am dat de un iepuras mic care s-a speriat si a fugit . Bunicul meu m-a tot strigat, dar nu il gaseam desi il auzeam cat de speriat era . Atunci era o zi obisnuita pana cand s-a intamplat cel mai oribil lucru, m-am pierdut intr-o padure deasa cu multi copaci mari, si de atunci inca am ramas cu o traumatizare inferna cu padurea. M-am invatat minte sa nu mai plec singur de langa cineva. :) dar mai calumea facut spre final

Answer 1

Copacii parcă mă imbratisau intr-o strâmtoare fatală. Frunzele dese îmi acopereau privirea, iar poteca dispăruse. O ceață rece ma cuprinse și strigatele mele erau înghițite de croncanitul corbilor. Deodată mă scuturasem parcă de toate visele mele de copilandru zbuciumat. Și totuși o rază de speranță ma orbi în groaza rătăcirii mele...., atât de tare încât clipind mai des, un ochi de cer albastru însenină coșmarul pădurii mele. Eram întins pe iarbă la umbra unui falnic nuc. Bunicul mă scutura să mă trezesc. Era târziu și trebuia să mergem înapoi spre casă. El culesese nuci în timpul somnului meu rătăcitor din pădurea deasă. Ce bine era și ce proaspăt mirosea aerul verde al nucilor din jurul nostru!