O computere despre prietenie
Sa fie Narativa,Dialogata și Descriptivă.va rog ajutați-ma.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Prietenul din natura
Miercuri,22 iunie. Matei Teodorescu,un baiat in varsta de paisprezece ani,care provenea dintr-o familie modesta,se pregatea sa iasa la o plimbare in padurea din spatele casutei lui de la periferia orașului Brașov. A asortat niste pantaloni scurti de culoare portocalie si un tricou rosu imprimat cu o masinuta de curse. Tricoul lui preferat.
-Mamă,am plecat!
-Bine,te rog sa nu uiti ce am vorbit!
-Da,stiu,peste o ora trebuie sa fiu acasa si sa imi fac curat in camera,zise Matei,in timp ce a aruncat o ultima privire camerei tixite cu haine aruncate ici-colo si ambalaje de dulciuri lasate in voia sortii. A deschis ușa din spate a casei cu o apasare lenta pe clanta si a facut cativa pasi timizi,ducand mana la spate si inchizand usa in urma lui. Mergea in fata si admira peisajul decorat cu beteala in diferite nuanțe de verde țipator,ascultand sunetul viețuitoarelor din padure cat si vântul care sufla increzator printre ramurile subtiri ale stejarilor batrani.Se gandea la cat de mult ar vrea sa mearga si el la scoala,sau sa aiba un prieten macar. A mers ce a mers,pana cand a ajuns într-o poiana. Acolo a poposit,întinzându-se pe covorul de iarba moale,presarat cu cate o floricica pe alocuri. A inchis ochii si a lasat razele soarelui sa ii acapareze fata. I-a deschis catrva minute mai tarziu,dupa ce a simit o furnicatura pe nas. Chiar intre ochii lui caprui verzui,statea mândru un fluturas. Era destul de mare,si avea aceeasi culoare ca tricoul pe care Matei il purta in ziua aceea.
-Buna, i-a zis fluturasul, scuza-ma ca te-am trezit,dar m-am pierdut de casa mea si voiam sa iti cer ajutorul.
Matei s-a ridicat in capul oaselor si a luat fluturasul in palma.
-Incotro este casa ta?
-Nu mai stiu,am zburat mult... dar presupun ca este prin spatele nostru.
,,nu uita ce am vorbit". Cuvintele mamei lui ii rasunau in minte. Baiatul era decis sa meargasa duca fluturasul la casuta lui,dar se gandea si la mama lui si la cat de suparata va fi. ,,Ii trece ei" se gandii Matei,ridicându-se in picioare. A stat de vorba cu fluturasul in timp ce mergea,asa ca,din vorba in vorba,nu a realizat ca au trecut cateva ore de cand a pornit pe acea cale. A ridicat ochii spre cer. Era intuneric,dar spre norocul lui a vazut o cabana la 50 de metri distanta. Cand a ajuns in fata usii,fluturasul s-a asezat pe pamantul umed si pe loc s-a preschimbat într-o femeie frumos imbracata,care parea avea la subraț o carte mare,albastra,dar cu un numar mic de pagini. Matei era stupefiat. Femeia ii zambea strengareste.
-Iti multumesc ,copil bun. Acum este randul meu sa te rasplatesc,i-a zis ea,si a deschis usa colibei. Baiatul a facut cativa pasi,si s-a pomenit într-o cladire mare,frumoasa,cu mai multe incaperi si etaje. O scoala. Un baiat a venit la el si a inceput sa ii vorbească. Dorea sa ii fie prieten . Era foarte fericit. Era inceputul unei noi vieti. O viata pe care o astepta de foarte mult timp